Page 185 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.17 Clearance-ul creatininei endogene

InformaŃii generale
”Clearance”-ul, noŃiune introdusă de Van Slyke, exprimă cantitatea de plasmă epurată de către rinichi în unitatea de
timp, pentru o substanŃă dată.
C=UxV/P, unde C=clearance-ul substanŃei; U=concentraŃia substanŃei în urină exprimată în mg/mL; V=debitul urinar
exprimat în mL/min.; P=concentraŃia substanŃei în plasmă exprimată în mg/mL.
Se urmăresc clearance-urile a două categorii mari de substanŃe:
• substanŃe ce nu se reabsorb şi nu se secretă de către tubii renali - filtratul glomerular;
• substanŃe ce sunt epurate complet - fluxul plasmatic renal.
Creatinina este produsul metabolic al creatinei şi fosfocreatinei, ambele prezente aproape în exclusivitate în muşchi.
ProducŃia endogenă de creatinină este constantă în condiŃiile în care masa musculară rămâne constantă .
1
Determinarea clearance-ului de creatinină este proba funcŃională renală cu cea mai largă utilizare în clinica medicală,
fiind folosită pentru estimarea ratei filtrării glomerulare, deoarece toată creatinina filtrată glomerular este excretată în
1
4
urină . Avantajul metodei constă în faptul că valorile sunt independente de aportul exogen de proteine şi de diureză .
Recomandări pentru determinarea clearance-ului la creatinină
• explorarea funcŃiei renale (detectarea reducerii ratei filtrării glomerulare în situaŃiile în care nivelul creatininei serice
6
este încă normal – de obicei până la 50 mL/min/1.73 mp );
• monitorizarea insuficienŃei renale şi stabilirea momentului începerii dializei – de obicei <5 mL/min/1.73 mp ;
6
• ajustarea dozelor la pacienŃii care primesc tratament cu medicamente nefrotoxice (aminoglicozide, metotrexat,
cisplatin) .
3;6
Pregătire pacient - pentru obŃinerea de rezultate reproductibile, clearance-urile renale trebuie executate în condiŃii
clinice şi biochimice standardizate.
În ziua efectuării testului şi în ziua precedentă, pacientul va respecta următoarele recomandări:
• evită ingestia de ceai şi cafea, precum şi administrarea de ACTH, cortizon, tiroxină;
• evită eforturile fizice: stă în decubit 12 ore înainte de probă;
• se hidratează, pentru a avea un debit urinar mai mare de 2 mL/min, astfel:
- dacă are o diureză normală, va bea 250 mL apă/mp suprafaŃă corporală, cu 20-30 min. înainte de probă;
- dacă este oliguric, în seara precedentă probei va bea 500 mL apă/mp suprafaŃă corporală, iar cu 20-30 min. înainte
de probă va mai bea 500 mL apă/mp suprafaŃă corporală.
2
SuprafaŃa corporală se calculează în funcŃie de înălŃime şi greutate, utilizând nomograma du Bois .
Specimen recoltat
• 2 probe de urină (U1 şi U2) şi o probă de sânge venos (P), după cum urmează:
- după ce pacientul a terminat de băut apa, urinează - această urină nu se reŃine;
- se notează T0 ora la care s-a golit vezica urinară;
- apoi se aşează din nou în decubit;
- după 60 min., la momentul T1, pacientul urinează - această urină se reŃine şi se etichetează U1;
- se recoltează sânge venos, care se etichetează cu P;
2
- după alte 60 min., la momentul T2, pacientul urinează - această urină se reŃine şi se etichetează cu U2 .
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator; pahar de plastic de unică folosinŃă pentru
2
urină .
Cantitate recoltată - • sânge venos - minim 1 mL ;
2
• urină: toată cantitatea de la momentul T1, în paharul etichetat U1 şi toată cantitatea de urină de la momentul T2, în
paharul etichetat U2 .
2
2
Cauze de respingere a probei - specimene de urină care nu au fost recoltate la timpii stabiliŃi .
Prelucrare necesară după recoltare
• sânge venos: se separă serul prin centrifugare rapidă. Se lucrează în maxim 4 ore. Dacă acest lucru nu este posibil,
2
se stochează serul la 2-8°C sau la -20°C .
• urină: se lucrează în aceeaşi zi. Dacă acest lucru nu este posibil, urina se păstrează la 2-8°C până în momentul
2
lucrului .
Stabilitatea probei - • serul este stabil: 4 ore la temperatura camerei; 48 ore la 2-8°C; timp îndelungat la -18 °C ;
2
• urina este stabilă: 4 zile la 2-8 °C; timp îndelungat la -18°C .
2
Metodă - spectrofotometrică (enzimatică colorimetrică) .
2