Page 187 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.18 Clor seric

InformaŃii generale
Clorul este principalul anion al lichidelor extracelulare. Clorul este bine reprezentat şi în alte fluide ale organismului:
suc gastric, pancreatic şi intestinal, lichidul cecal, sudoare, LCR. Clorul este responsabil, împreună cu sodiul, de
volumul lichidului extracelular şi de osmolaritatea plasmatică. Clorul menŃine integritatea celulară prin influenŃa sa
asupra presiunii osmotice şi a echilibrului acido-bazic. Ionul de clor urmează sodiul în deplasările sale aproape pasiv,
în scopul menŃinerii neutralităŃii electrice, fiind supus influenŃelor exercitate de mecanismele neuroumorale
1;5
responsabile de homeostazia volumului . Astfel comportamentul concentraŃiei clorului plasmatic este în general
paralel cu cel al sodiului.
De asemenea, clorul contribuie la economisirea bicarbonatului în tubul distal renal. PrezenŃa unei cantităŃi reduse de
clor în fluidul tubular distal determină corectarea dezechilibrului indus de reabsorbŃia activă de Na exclusiv prin
+
secreŃie de H , ceea ce impune o intensificare a disocierii H2CO3 în H şi HCO3 , cu trecerea anionului bicarbonic în
―
+
+
sânge într-o proporŃie sporită şi apariŃia alcalozei. La polul opus alcalozei hipocloremice se situează acidoza
hipercloremică, în care o cantitate crescută de clor la nivelul tubului distal frenează reabsorbŃia de bicarbonat şi
+
secreŃia de H . Clorul şi bicarbonatul au tendinŃa de a acŃiona invers în cadrul coloanei anionilor serici, variaŃiile lor
proporŃionale şi succesive tinzând să compenseze modificările electrice antrenate de variaŃia izolată, în plus sau în
1
minus, a unuia dintre cei doi ioni .
Există două tipuri de alcaloză metabolică hipocloremică:
- tipul sensibil la clor, care poate fi corectat prin administrarea de clor, apare în asociere cu vărsăturile şi administrarea
―
+
de diuretice, ca urmare a pierderii de ioni de H şi Cl , cât şi la pacienŃii cu adenoame viloase, ca urmare a pierderii
de clor prin scaun;
- tipul rezistent la clor, necorectabil prin administrarea de clor, întâlnit la pacienŃii cu hiperaldosteronism primar sau
secundar, ca şi la cei cu sindrom Bartter; excreŃia clorului urinar este echivalentă cu aportul .
5
Recomandări pentru determinarea clorului seric - investigarea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic în anumite
condiŃii patologice: insuficienŃă suprarenaliană, mucoviscidoză, sindroame diareice şi vărsături, diabet zaharat,
hiperparatiroidism, abuzuri de medicamente 1;3;4 .
În condiŃii de urgenŃă este cel mai puŃin important electrolit, dar este în mod special important în corectarea alcalozei
hipopotasemice .
1
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial; se va evita recoltarea din braŃul prin care pacientul a
primit recent o transfuzie .
3
Specimen recoltat - sânge venos .
3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare într-un interval de 2 ore .
3
3
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
3
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat .
Stabilitate probă - serul păstrat în tuburi închise ermetic este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C; timp
îndelungat la -20°C .
3
Metodă - potenŃiometrică ISE (ion selective electrode) .
3
3
Valori de referinŃă
Vârstă Valori (mmol/L)
Prematur 97-122
1zi-4 săptămâni 95-116
1- 12 luni 93-112
Copii >1an 96-111
AdulŃi <= 65 ani 98-106
AdulŃi >65 ani 94-110
Factor de conversie: mmol/L = mEq/L.
1
Valori critice - nivel scazut: <70 mmol/L; nivel crescut: >120 mmol/L