Page 210 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Albumina
Scăderea albuminei serice (hipoalbuminemie) survine în stări patologice variate şi are semnificaŃii diferite (malnutriŃie,
malabsorbŃie, sindrom nefrotic, neoplazii). Creşteri ale albuminei apar în urma deshidratărilor. În cazuri speciale, în
zona de migrare a albuminei se constată o bandă suplimentară, datorată unor variaŃii genetice fără relevanŃă clinică
(aloalbuminemie şi bisalbuminemie).

Zona a 1 reflectă în special concentraŃia serică de alfa1-antitripsină, astfel că reducerea acestei fracŃiuni se întâlneşte
în deficitul de alfa1-antitripsină asociat cu anumite boli pulmonare (emfizem cu debut precoce) şi hepatice (hepatită
neonatală). Creşteri se înregistrează în toate reacŃiile inflamatorii („reactant de fază acută”). În cazuri rare, obŃinerea
unei benzi suplimentare largi în această zonă poate sugera prezenŃa alfa-fetoproteinei.

Zona a 2 este constituită din 2 componente proteice: alfa2 macroglobulina şi haptoglobina.
Creştere de a 2 apare în infecŃii acute, reumatism articular acut, arterită, sindrom nefrotic, diabet zaharat, neoplazii;
scăderea acestei fracŃiuni se poate întâlni în pancreatite acute severe, leziuni hepatocelulare, sindroame de coagulare
intravasculară diseminată, anemii hemolitice, anemii megaloblastice.

Zona b este alcătuită din 2 benzi distincte: b1 corespunzătoare transferinei şi b2 care include fracŃiunile
complementului C3 şi C4. Al treilea component al acestei zone este beta-lipoproteina, a cărei bandă se poate
suprapune pe cea a transferinei sau C3 sau poate fi situată în zona beta-gamma.
Nivelul seric de b globuline creşte în anemia feriprivă şi ciroza biliară şi scade în boli autoimune aflate în puseu activ
(LES), nefroză, afecŃiuni hepatice, neoplazii, infecŃii acute şi cronice. În unele cazuri de mielom multiplu de tip IgA se
poate constata prezenŃa unui component monoclonal în aceasta zonă.

Zona g Gamma-globulinele sunt globulinele cele mai importante. Din această categorie fac parte imunoglobulinele
(IgG, IgA, IgM, IgD şi IgE). Anomaliile suferite de acestea se traduc fie prin diverse deficite, fie prin
hipergamaglobulinemii policlonale sau monoclonale.

Procentul de g globuline scade în agamaglobulinemie, hipogamaglobulinemii şi sindroame nefrotice.
Hipogamaglobulinemia poate fi congenitală sau dobândită şi poate fi uşor detectată la electroforeza proteinelor serice
atunci când concentraŃiile principalelor 3 clase de imunoglobuline sunt scăzute (IgG, IgA şi IgM). PrezenŃa
hipogamaglobulinemiei la adult impune continuarea investigaŃiilor în vederea depistării unei posibile boli
limfoproliferative (mielom cu lanŃuri uşoare, leucemie limfatică cronică, limfoame).
Creşterile policlonale de gamaglobuline indică un proces imunologic cronic asociat cu afecŃiuni hepatice (hepatită
cronică activă, ciroză), boli de colagen (LES, poliartrită reumatoidă), neoplazii (ex. boală Hodgkin), leucemie mielo-
monocitară cronică. În aceste cazuri, hipergamaglobulinemia se datorează activării unui număr mare de clone
plasmocitare care eliberează imunoglobuline. Trebuie menŃionat aspectul caracteristic cirozei alcoolice de „punte”
beta-gama, vizualizat pe gel ca o zonă intens colorată între zonele beta şi gamma.
Uneori, în zona gamma se pot observa câteva benzi mici, înguste, denumite oligoclonale, întâlnite la pacienŃi cu
hepatită, boli ale complexelor imune, sindromul imunodeficienŃei dobândite, limfomul angioimunoblastic.
Gamapatiile monoclonale includ un număr mare de condiŃii clinice şi biologice asociate de obicei cu afecŃiuni maligne
(mielom multiplu, boală Waldenström, amiloidoză, limfoame) dar şi cu unele afecŃiuni benigne sau chiar cu absenŃa
unei modificari patologice (gamapatii monoclonale cu semnificaŃie nedeterminată). În aceste cazuri, se depistează la
electroforeza proteinelor un component monoclonal (bandă M), rezultat ca urmare a proliferarării unei singure clone
plasmocitare. Pe gel, componentele monoclonale apar sub forma unor benzi înguste, net definite, iar după scanarea
densitometrică, se obŃin „vârfuri” (peak-uri) caracteristice, ce pot fi întâlnite oriunde între zonele alfa şi gamma, datorită
mobilităŃii electroforetice variabile, cel mai frecvent însă în zona gamma.
Imunoglobulinele monoclonale sunt omogene din punct de vedere structural şi biochimic, fiind alcătuite dintr-un singur
tip de lanŃ uşor (kappa sau lambda). În circulaŃie pot fi eliberate imunoglobuline complete sau numai subunităŃi ale
acestora (ex. lanŃuri uşoare monoclonale, denumite proteine Bence-Jones). PrezenŃa componentului monoclonal va fi
precizată pe buletinul final de analize al pacientului, cu recomandarea de a se efectua electroforeza proteinelor serice
1-3
cu imunofixare .