Page 208 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 208

Prin  electroforeza  hemoglobinei  pot  fi  detectate  fracŃiuni
                                                           normale  sau  patologice,  poziŃia  benzilor  obŃinute  fiind
                                                           comparată cu cea a benzilor standard furnizate de materialul
                                                           de control (vezi figura).
                                                           Interpretarea rezultatelor
                                                           •  în  β-thalassemia  minimă  şi  minoră  valorile    Hb  A2    sunt
                                                           crescute (3,2%- 7%), iar Hb F este uşor crescută (0.5-6%) în
                                                           peste 50% din cazuri, restul fiind reprezentat de Hb A;
                                                           •  în  β-thalassemia  intermedia,  procentul  de  Hb  A2  este
                                                           variabil, iar Hb F = 20-80%;
                                                           •  în  β-thalassemia  majoră,  valorile  de    Hb  F  sunt  foarte
                                                           crescute, situate  obişnuit  între 20-90% din totalul Hb, restul
                                                           fiind  format de   Hb A (valori  foarte scăzute) şi  HbA2  (valori
                                                           normale sau crescute);
                                                           • în afară de tipurile amintite, mai există o β-thalassemie cu
                                                                                                3
                                                           valori normale de Hb A2 şi Hb F (“silent thalassemia”) ;
                                                           • Hb Lepore este o hemoglobină anormală, în care lanŃurile α
                                                           sunt normale, iar lanŃurile non-α au o structură asemănătoare
                                                           lanŃurilor δ la capătul N-terminal şi lanŃurilor β la capătul C-
                                                           terminal. Sindromul Lepore, foarte asemănător clinic, în forma
                                                           sa heterozigotă, cu  β-talasemia minoră , se caracterizează
                  electroforetic  prin  prezenŃa  Hb  Lepore  într-un  procent  de  5-10  %,  cu  migrare  asemănătoare  HbS  şi  scaderea
                  procentului de Hb A2; în forma homozigotă, asemănătoare clinic cu anemia Cooley,  Hb Lepore reprezintă 10-20%,
                                                             1
                  restul fiind format de HbF (Hb A şi Hb A2 lipsesc în totalitate) ;
                  • persistenŃa ereditară de Hb F este o entitate asimptomatică clinic şi hematologic, caracterizată prin valori crescute de
                  Hb F, la heterozigoŃi Hb F = 15-30%, iar la homozigoŃi se poate ajunge până la 100% Hb F, în afara oricărui semn de
                      3
                  boală ;
                  • în siclemie, electroforeza Hb sugerează diagnosticul, punând în evidenŃă o Hb anormală, Hb S, în proporŃie de 25-
                  45%, Hb A2 fiind în cantitate normală, iar restul fiind reprezentat de Hb A; confirmarea diagnosticului de siclemie se
                  face prin testul de siclizare;
                  • în hemoglobinopatia C, la electroforeza Hb, la pH=8,6, HbC se izolează  ca o fracŃie anormală, cu migrare foarte
                  lentă, pe linia Hb A2, în aceeaşi poziŃie cu Hb E şi Hb OArabia, în valori procentuale de 38-44% ;
                                                                                    1
                  • în α- talasemia minoră  nu există modificări procentuale ale Hb A, Hb A2  şi Hb F, iar electroforeza de Hb apare
                  normală la subiectul adult heterozigot; însă dublu heterozigoŃii realizează “boala Hb H”, cu aspect clinic de talasemie
                  intermedia,  iar  la  electroforeza  Hb  la  pH  alcalin  se  evidenŃiază    o  fracŃiune  anormală  cu  migrare  rapidă
                                         2
                  corespunzătoare Hb H (5-30%) .
                  Limite şi interferenŃe
                  Transfuziile  de  sânge  pot  dilua  o  eventuală  hemoglobină  anormală,  pentru  o  perioadă  de  3-4  luni,  interferând  cu
                  rezultatele electroforezei .
                                    3
                  Hiposideremia  poate  determina  obŃinerea  de  valori  fals  scăzute  pentru  Hb  A2;  dacă  există  o  neconcordanŃă  între
                  rezultatul  obŃinut  pentru  HbA2  şi  suspiciunea  clinică  de  betatalasemie  minor,  pacientul  va  fi  tratat  cu  fier,  până  la
                                                                      1
                  normalizarea sideremiei, apoi se va repeta electroforeza de hemoglobină .
                  • InterferenŃe analitice
                  - Centrifugarea ineficientă şi/sau spălarea eritrocitelor cu soluŃii saline nu vor furniza o hemoliză clară. Aceasta poate
                  rezulta  în  prezenŃa  liniei  roşii  la  aplicarea  punctelor  pe  bandă,  ceea  ce  indică  o  calitate  slabă  a  pattern-ului
                  electroforetic.
                  - Probele ingheŃate pot produce benzi false lângă cea a HbA.


                                                         Bibliografie

                        1.  Dan ColiŃă. Hematologie. În Tratat de medicină internă. 1997,  759-802.
                        2.  Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog.
                        3.  Lothar Thomas. Hemoglopinopathies. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books
                          Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 ed., 1998; 489-493.
                        4.  Bertil  Glader.  Anemia:  General  Considerations.In    Wintrobe`s  Clinical  Hematology.  Lippincott  Williams  &  Wilkins,  Philadelphia, 11 th
                          edition, 2004, 962.
   203   204   205   206   207   208   209   210   211   212   213