Page 212 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.30 Electroforeza lipoproteinelor

InformaŃii generale
Lipoproteinele conŃin lipide hidrofobe legate de proteine, alcătuind împreună un complex hidrosolubil. Sunt împărŃite în
patru clase principale în funcŃie de mărime (după greutatea moleculară), densitate (separare prin ultracentrifugare şi
flotaŃie) şi încărcatură electrică (separare prin electroforeză).
Clasele de lipoproteine sunt următoarele:
· Chilomicronii: diametru 5000Å, densitate între 0,940-0,980; se depun în zona γ a lipoproteinelor; constituiŃi în
proporŃie de 90% din trigliceride; cresc mult postprandial, fiind generaŃi ca urmare a ingestiei şi absobŃiei
intestinale a lipidelor alimentare; dau opalescenŃă serului; reprezintă 0-2% din cantitatea de lipoproteine.
· β-Lipoproteine sau LDL (Low Density Lipoproteins): densitate între 1,019-1,063; migrează în zona β-
globulinelor; transportă lipoproteinele de densitate joasă spre Ńesuturi periferice şi în particular spre peretele
arterial; sunt bogate în colesterol (45%), iar creşterea acestora este asociată cu riscul cardiac – “colesterol
nociv”; reprezintă aproximativ 33-70% din totalul lipoproteinelor.
· Preβ-Lipoproteinele sau VLDL (Very Low Density Lipoproteins): densitate între 0,95-1,006; sunt mai mobile
decât lipoproteinele β, migrează la nivelul α2-globulinelor, transportă trigliceride, fosfolipide, colesterol (15%);
sintetizate în ficat fiind denumite şi chilomicroni endogeni; reprezintă aproximativ 7-24% din lipoproteine.
· α-Lipoproteine sau HDL (High Density Lipoproteins): densitate între 1,063-1,210; transportă proteine,
fosfolipide, colesterol (18%, în special esterificat); asigură întoarcerea la ficat (pentru a fi metabolizat) a
colesterolului din Ńesuturi, şi mai ales din peretele vascular -”colesterol protector”; indicator pentru estimarea
riscului cardiovascular; reprezintă aproximativ 10-30% din totalul lipoproteinelor.
Pe lângă aceste 4 tipuri principale mai sunt descrise următoarele lipoproteine:
· Preα-Lipoproteine: densitate > 1,210; migrează la nivelul albuminei; conŃin acizi graşi liberi, iar cantitatea lor
aproximativă este de 8-13%.
· O fracŃiune suplimentară între α şi pre β (între VLDL şi HDL) reprezentată de lipoproteina A-Lp(a) a cărei
mobilitate variază în funcŃie de fenotip; formată din fosfolipide, colesterol şi apoproteina B100,
asemănătoare cu molecula plasminogenului; introduce LDL în celule în absenŃa receptorilor; reprezintă un
factor de risc independent pentru procesul de ateroscleroză; cantitate normală: <30 mg/dl.
· Lipoproteine cu densitate intermediară IDL (Intermediar Density Lipoproteins): densitate între 1,004-1,010; se
formează în plasma circulantă ca urmare a eliberării enzimatice a trigliceridelor din chilomicroni şi VLDL;
cresc mult postprandial şi apar în serul bolnavilor cu dislipidemie tip III (“Broad Beta Disease” – BBD).
Cazuri particulare :
- FracŃiunea preβ crescută poate masca Lp(a); de aceea, se lasă serul 24-48h la temperatura ambiantă după care
se reîncepe analiza.
- Lipoproteina X: înlocuirea chilomicronilor cu o formă patologică de lipoproteină ce migrează la catod; structură
asemănătoare LDL (conŃine trigliceride şi colesterol liber în cantitate crescută); apare în colestază şi în absenŃa
congenitală a enzimei LCAT (lecitin-colesterol-aciltransferază) 1;2;3;5 .
Recomandări pentru efectuarea electroforezei lipoproteinelor - suspiciune de tezaurismoze lipidice şi identificarea
dislipidemiilor familiale; arc cornean precoce (pacienŃi sub 40 ani); pacienŃi cu xantelasme şi xantoame; valoare a
trigliceridelor > 300 mg /dl; ser lipemic à jeun; complicaŃii cardiovasculare (afecŃiuni coronariene şi istoric familial de
boală coronariană prematură, arterită a membrelor inferioare, accidente vasculare cerebrale, insuficienŃă circulatorie în
teritoriul vertebro-bazilar, HTA); afecŃiuni metabolice (diabet zaharat, obezitate, hiperuricemie, hipotiroidism); alte
afecŃiuni: sindrom nefrotic, alcoolism cronic; administrare de contraceptive orale .
2;3
Pregătire pacient - pacientul trebuie să respecte o dietă constantă timp de 2-3 săptămâni; înainte de recoltare va
5;6
ajuna 12-14 ore .
Specimen recoltat - sânge venos .
6
6
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
Prelucrare necesară dupa recoltare - se separă serul prin centrifugare; se efectuează electroforeza imediat; dacă
acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C.
6
NOTA: serul nu se congeleaza .
6
Stabilitate probă - serul este stabil 72 ore la 2-8°C .
6
Metodă - electroforetică, urmată de scanarea densitometrică a fracŃiunilor obŃinute .
Valori de referinŃă:
- chilomicroni: 0-2%;