Page 205 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.27 Electroforeza proteinelor serice/urinare cu imunofixare

InformaŃii generale
Electroforeza proteinelor cu imunofixare (IFE) combină separarea electroforetică a proteinelor cu imunoprecipitarea,
folosind antiseruri monospecifice faŃă de lanŃurile grele şi uşoare individuale. Astfel, se obŃin rezultate rapide, uşor de
interpretat. În timp ce apariŃia componentelor policlonale se datorează activităŃii mai multor tipuri de clone de limfocite
2
B, gamapatiile monoclonale rezultă ca urmare a proliferării unei singure clone celulare B .
Recomandări pentru efectuarea IFE - evaluarea componentelor monoclonale depistate la electroforeza proteinelor
serice; evaluarea amiloidozei, a bolilor limfoproliferative, colagenozelor, a condiŃiilor asociate cu deficit imun sau
3;4
disgamaglobulinemii
2
Pregătire pacient - à jeune (pe nemâncate) sau postprandial .
Specimen recoltat - a) sânge venos ;
2
- b) urina din 24 ore .
2
2
Recipient de recoltare - a) vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator ; b) eprubetă pentru urină .
2
2
Prelucrare necesară după recoltare
Se separă serul prin centrifugare. În funcŃie de procentul benzii care apare la electroforeza proteinelor serice în
,
g sau mai rar b bb b, se fac anumite diluŃii din probele de ser, şi anume:
domeniul g gg

Procent estimat de component Dilutie IgG, IgA, IgM Dilutie k, l ll l

monoclonal
< 5 1 : 2 1 : 2
<10 1 : 10 1 : 5
<20 1 : 20 1 :10
Urina se pipetează ca atare, după ce în prealabil se concentrează în dispozitive speciale.
Volum probă - a) minim 1 mL ser; b) un eşantion de 10 mL .
2
Cauze de respingere a probei - ser hemolizat .
2
Stabilitatea probei - a) serul separat este stabil maxim 4 zile la temperatura camerei şi 2 săptămâni la 2-8°C ; b)
2
urina este stabilă 1 lună la 2-8°C .
2
Principiul metodei - se bazează pe vizualizarea pe gel a benzilor corespunzătoare proteinelor specifice, prin formarea
complexului antigen-anticorp, după separarea fracŃiilor prin electroforeză.
Stripurile de IFE sunt din gel agar şi au şase “picioruşe”: primul este alocat proteinelor totale care se separă în urma
migrării electroforetice, celelalte sunt tratate cu antiseruri care se leagă specific de imunoglobulinele umane IgG, IgA,
IgM – lanŃuri grele, şi k, l - lanŃuri uşoare .
2
Valori de referinŃă
Probele de ser/ urină normale nu conŃin componentă monoclonală.
Un component monoclonal produce pe gel o bandă distinctă îngustă - tipic unei gamapatii monoclonale - în timp ce
imunoglobulinele policlonale formează o “zonă” difuză de precipitare cu antiserurile specifice.
În cazul gamapatiilor oligoclonale se obŃin cel puŃin trei benzi înguste (o bandă discretă corespunzătoare unui lanŃ greu
şi două benzi corespunzătoare ambelor tipuri de lanŃuri uşoare) .
5
Se compară locaŃia benzilor imunofixate cu banda de referinŃă de pe “picioruşul” corespunzător proteinelor totale,
2
putând fi identificată proteina specifică .
Interpretarea rezultatelor
PrezenŃa unei proteine monoclonale în ser sau urină sugerează de obicei un proces malign, deşi componente
monoclonale pot să apară şi în diverse condiŃii benigne sau chiar în absenŃa unei modificări patologice (gamapatie
monoclonală cu semnificaŃie nedeterminată, care necesită monitorizare periodică pentru a verifica stabilitatea
componentului monoclonal).
În mielomul multiplu, 99% din pacienŃi prezintă o proteină monoclonală în ser sau urină.
Boala Waldenström se caracterizează prin prezenŃa obligatorie în ser a unei proteine monoclonale de tip IgM.
La aproximativ 75% din pacienŃii cu mielom multiplu sau boala Waldenström se depistează în urină un lanŃ uşor
monoclonal (proteina Bence-Jones).
În urina pacienŃilor cu mielom multiplu sau amiloidoză se pot găsi atât fragmente de lanŃuri grele cât şi lanŃuri uşoare
1
libere .
În boala lanŃurilor grele se obŃine o bandă monoclonală în dreptul unui lanŃ greu, fără a se constata o bandă
corespunzătoare în dreptul unui lanŃ usor .
5