Page 239 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 239

3
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare într-un interval <2h .
                                                                                   3
                  Volum probă – minim 0.5 mL ser 3
                                                        3
                  Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat
                  Stabilitate probă - serul păstrat în tuburi închise ermetic este stabil: 14 zile la temperatura camerei, 14 zile la 2-8°C şi
                  timp îndelungat la -20°C
                                    3
                  Metodă - potenŃiometrică ISE (ion selective electrode) .
                                                         3
                  Valori de referinŃă
                                3
                                               Vârstă                 Valori (mmol/L)
                                     Prematur                  3.2-4.6
                                     1 zi-4 săptămâni          3.6-6.1
                                     1- 12 luni                3.6-5.8
                                     Copii > 1an               3.1-5.1
                                     AdulŃi  <= 60 ani         3.3-5.1
                                     AdulŃi  >60 ani           3.7-5.4
                  Factor de conversie: mmol/L = mEq/L.
                                                                    4
                  Valori critice - nivel scăzut: <2.5 mmol/L; nivel crescut: >6.5 mmol/L
                  Interpretarea rezultatelor

                                                      Creşteri (hiperkaliemie)
                                                                +
                         Hiperkaliemie asociată cu excreŃie renală normală de K :
                                 +
                                                                    +
                         • aport de K  >200 mmol/24 ore în condiŃiile unui aport de Na  foarte redus, • traumatisme musculare
                         masive, rabdomioliză, sindrom de liza tumorală, • hemoliză, • CID, • acidoză metabolică, • administrare de
                         succinilcolină, • intoxicaŃie digitalică, • diabet zaharat decompensat, •paralizie periodică hiperkaliemică
                         (rară).
                         Hiperkaliemie asociată cu excreŃie renală scăzută de K :
                                                                +
                          • insuficienŃă renală, • criză addisoniană, • trimetoprim-sulfametoxazol, • antiinflamatorii nonsteroidiene,
                                               +
                         • diuretice care economisesc K , • pseudohipoaldosteronism, • tipul IV de acidoză tubulară renală .
                                                                                             4;5
                                                      Scăderi (hipokaliemie)
                                                +
                         Diuretice care nu economisesc K  (furosemid, tiazide).
                                                                 +
                         Hipokaliemie asociată cu scăderea excreŃiei urinare de K şi acidoză sau alcaloză metabolică (pierderi
                                    +
                         extrarenale de K ): • diaree, •  vărsături, •  fistule, •  administrarea de laxative, • adenoame viloase,
                         •  transpiraŃii profaze, • arsuri severe.
                                                                 +
                         Hipokaliemie asociată cu scăderea excreŃiei urinare de K dar fără acidoză sau alcaloză metabolică:
                         • terapie parenterală fără suplimentare de potasiu, •  inaniŃie, anorexie, • malabsorbŃie, •  alcoolism cronic,
                         • creşterea rapidă a masei celulare în tratamentul anemiei cu fier, vitamină B12 sau acid folic.
                         Hipokaliemie asociată cu creşterea excreŃiei urinare de K + şi  acidoză metabolică: • acidoză tubulară renală,
                         • cetoacidoză diabetică sau alcoolică.
                         Hipokaliemie asociată cu creşterea excreŃiei urinare de K  şi pH normal (de obicei indusă renal):
                                                                 +
                         • recuperarea după nefropatie obstructivă, • peniciline, aminoglicozide, cisplatin, manitol,
                         • hipomagneziemie, • paralizia periodică hipokaliemică (boala ereditară rară), •  leucemii monocitare (cu
                         producŃie crescută de lizozim).
                         Hipokaliemie asociată cu excreŃie urinară crescută de clor (asociată cu alcaloză metabolică): • sindrom
                         Bartter şi pseudo-Bartter (vărsături frecvente), •  hiperaldosteronism primar şi secundar, • hipercortizolism,
                                                             4;5
                         • sindrom Liddle, • hiperplazie adrenală congenitală .
                  Limite şi interferenŃe
                  Leucocitoza >100000/µL poate  determina  falsă hiperkaliemie, dacă proba  nu este  procesată  într-o  oră (leucocitele
                            +
                  eliberează  K ).  PacienŃii  cu  trombocitoză  din  cadrul  unor  sindroame  mieloproliferative  cronice  pot  avea  valori  fals
                  crescute, datorită numărului mare de trombocite care  eliberează potasiu  în  cursul  coagulării. La  aceşti pacienŃi se
                  recomandă  efectuarea  potasiului  din  plasmă  (proba  de  sânge  recoltată  pe  heparină) .    Activitatea  fizică  intensă,
                                                                                 2;4
                  infuzia  de  glucoză  asociată  cu  +  insulină  determină  hipopotasemie.  Stresul  (ex.:  infarct  miocardic,  astm  bronşic)
                                                                                       +
                  determină  hipopotasemie  prin  descărcarea  de  catecolamine,  care  determină  trecerea  K   din  compartimentul
                  extracelular în cel intracelular prin stimularea receptorilor β-adrenergici.
                  În prezenŃa mononucleozei infecŃioase, dar şi ca urmare a unei tare moştenite, leucocitele şi eritrocitele pot pierde
                        +
                  rapid K  in vitro.
   234   235   236   237   238   239   240   241   242   243   244