Page 241 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.45 Potasiu urinar

InformaŃii generale
+
Cea mai mare cantitate de potasiu se elimină pe cale renală; excretia K este variabilă în limite foarte largi, în funcŃie
de aport. La nivelul nefronului, potasiul este supus celor trei mecanisme fundamentale: filtrare glomerulară, reabsorbŃie
completă în tubii proximali şi secreŃie în tubii distali. ExcreŃia de potasiu depinde exclusiv de procesele de filtrare şi
secreŃie. Scăderea nivelului de potasiu din celula tubulară renală obligă devierea schimbului ionic cu sodiu pe calea
+
+
H /Na . În acest fel se produce eliminarea în exces a ionilor de hidrogen, urina devine acidă, iar în fluidele
organismului se dezvoltă o alcaloză metabolică. Alcaloza metabolică constituie manifestarea cea mai obişnuită a
pierderii potasice. Pierderile de potasiu prin rinichi apar în mai multe circumstanŃe:
• exces de hormoni mineralocorticoizi
• leziuni tubulare renale
• supraîncărcarea cu Na în fluidul tubular
+
• alcaloză
Hiperpotasemiile apar ca o tulburare a repartiŃiei potasiului. În insuficienŃa renală acută potasiul nu se filtrează
glomerular şi nu se secretă tubular în cantităŃi suficiente. Dializa extrarenală este cel mai sigur mijloc de corectare a
valorilor potasiului la toŃi bolnavii cu hiperpotasemii accentuate .
1
Recomandări pentru determinarea potasiului urinar - investigarea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic în
afecŃiuni renale şi suprarenaliene; diagnosticul diferenŃial al hipo-şi hiperkaliemiilor .
3;4
Specimen recoltat - a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineaŃa, pacientul urinează şi nu reŃine această urină, apoi
colectează într-un vas de plastic toate emisiunile de urină, până la ora 7 dimineaŃa în ziua următoare, inclusiv; se
omogenizează urina recoltată; se măsoară întreaga cantitate, se reŃin 100 mL în pahar de plastic de unică folosinŃă
pentru urină; nu se folosesc conservanŃi; ambele recipiente trebuie să fie bine închise cu capac şi se păstrează la 2–
º
8 C până în momentul lucrului .
3
b) o probă de urină spontană (preferabil prima urină de dimineaŃă) .
3
Recipient de recoltare - a) vas de plastic de 2-3 L şi pahar de plastic pentru urină (unică folosinŃă), pe care se
3
notează cantitatea totală de urină din 24 ore ; b) eprubetă pentru urină .
3
Cantitatea recoltată - a) toată urina din 24 ore din care se reŃin 100 mL ; b) 10 mL .
3
3
3
Prelucrare necesară după recoltare - nu este necesară .
3
Stabilitate probă - 14 zile la temperatura camerei, 14 zile la 2-8°C şi timp îndelungat la -20°C .
3
Metodă - potenŃiometrică ISE (ion selective electrode) .
Valori de referinŃă - a) 25-125 mmol/24h ; b) 20-80 mmol/L .
3
3
Factor de conversie: mmol/L=mEq/L
Interpretarea rezultatelor

Creşteri
ExcreŃie ↑ de K asociată cu hipokaliemie (K urinar >20 mmol/L)
+
+
• pierderi renale de K în boli renale, administrare de diuretice, • acidoză tubulară renală tipul I şi II,
+
• cetoacidoză diabetică sau alcoolică, • hiperaldosteronism primar şi secundar, • sindrom Cushing,
• sindrom Bartter, • alcaloză metabolică cu pierderi intestinale de HCl (vărsături, drenaj gastric).
+
+
ExcreŃie ↑ de K asociată cu hiperkaliemie (K urinar >40 mmol/L )
+
• aport crescut de potasiu (alimentar sau terapeutic), • reducerea intrării K în celule: deficit de insulină,
administrare de β-blocante, digitală, • distrucŃii tisulare, hemoliză, • acidoză metabolică, • infuzie de soluŃii
hipertone 1;4;5 .
Scăderi
+
ExcreŃie ↓ de K asociată cu hipokaliemie (K urinar <20 mmol/L)
+
• aport scăzut de K , • pierderi extrarenale de potasiu (cutanate, fistule, laxative, diaree).
+
+
+
ExcreŃie ↓ de K asociată cu hiperkaliemie (K urinar <40 mmol/L)
• hipoaldosteronism şi pseudohipoaldosteronism, • afecŃiuni renale cu flux urinar scăzut (nefroscleroză,