Page 246 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.48 Sideremie (fier seric)

InformaŃii generale
Cantitatea totală de fier din organism diferă în funcŃie de vârstă şi sex. Nou-născuŃii la termen au ~75 mg Fe/kgc
provenit în principal de la mamă în timpul trimestrului al treilea de sarcină. Depozitele de fier scad în timpul perioadei
de creştere. După adolescenŃă nevoia de fier scade, bărbaŃii prezentând o creştere graduală a depozitelor de fier pe
parcursul vieŃii (au un minim de 50mg Fe/kgc). În schimb, femeile prezintă o pierdere continuă de fier până la
menopauză (au ~35mg Fe/kgc); după menopauză femeile acumulează fier, într-un mod liniar, ajungând la un nivel
asemănător bărbaŃilor.
Cea mai mare parte a fierului din organism se găseşte în compuşii hem, în special hemoglobină şi mioglobină. O
cantitate foarte mică este conŃinută în enzimele care utilizează fierul în schimbul de electroni: peroxidaze, catalaze şi
ribonucleotid reductaze. Cea mai mare parte a fierului non-hemic este depozitat sub formă de feritină sau
3+
hemosiderină în macrofage şi hepatocite. Numai o fracŃiune foarte mică (~0.1%) circulă în plasmă sub formă de Fe
legată de o proteină de transport – transferina.
2+
Fierul este absorbit din intestinul subŃire proximal sub formă de fier hemic şi fier feros (Fe ), absorbŃia sa fiind
influenŃată de aciditatea gastrică (scade în aclorhidie sau gastrectomie), factori potenŃiatori şi inhibitori alimentari.
AbsorbŃia se realizează prin intermediul unor proteine transportoare şi cu ajutorul unor enzime: ferireductaza, care
3+
2+
converteşte Fe din alimente în Fe pentru transferul în celulele mucoasei intestinale, şi o ferioxidază (hefaestina),
3+
2+
care converteşte Fe în Fe la nivelul membranei bazolaterale pentru transferul plasmatic. ExcreŃia de fier are loc prin
pierderile celulare la nivel gastrointestinal, cutanat, urinar şi pierderile menstruale la femeie. Cea mai mare parte a
fierului funcŃional din organism provine din reutilizarea fierului deja existent provenit din eritrocitele senescente distruse
1
la nivelul sistemului reticuloendotelial, în principal din splină .
Recomandări pentru determinarea sideremiei (în combinaŃie cu transferina/saturaŃia transferinei şi feritina) 7;3;4
• Diagnosticul diferenŃial al anemiilor în special microcitare şi/sau hipocrome;
• Evaluarea anemiei feriprive, talasemiei, anemiei sideroblastice;
• Diagnosticul supraîncărcării cu fier şi hemocromatozei;
• Diagnosticul intoxicaŃiei cu fier.
Pregătire pacient - à jeun dimineaŃa (când valorile sideremiei sunt cele mai mari), înaintea administrării de preparate
2;7
de fier/transfuzii de sânge; dacă pacientul a fost transfuzat, determinarea sideremiei se face după 4 zile . De
asemenea trebuie evitate deprivarea de somn, stres-ul extrem (care scad sideremia) sau chelatorii de fier
2
(deferoxamina) .
Specimen recoltat - sânge venos .
5
5;6
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare cât mai repede posibil (1-2 ore) .
5
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
5
5
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat .
Stabilitate probă - serul separat este stabil: 7 zile la 15-25°C; 3 săptămâni la 2-8°C; câŃiva ani la (-15)-(-25)°C .
5
5
Metodă - spectrofotometrică (colorimetrică) .
Valori de referinŃă
5

Valori (m mm mg/dL)
Vârstă BărbaŃi Femei
<1 lună 32-112 29-127
1-12 luni 27-109 25-126
1-3 ani 29-91 25-101
4-6 ani 25-115 28-93
7-9 ani 27-96 30-104
10-12 ani 28-112 32-104