Page 262 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

• Valori scăzute ale pH-ului (urină acidă) apar în următoarele situaŃii: mediu cald şi uscat (urină foarte concentrată şi
puternic acidă), în timpul somnului (acidoză respiratorie prin reducerea ventilaŃiei), dietă bogată în carne şi proteine,
diuretice clorotiazide, cetoacidoză diabetică, acidoză respiratorie, acidoză metabolică, diaree, inaniŃie, insuficienŃă
renală decompensată cu uremie, pirexie, infecŃii urinare produse de Escherichia coli, tuberculoză renală, afecŃiuni
reumatismale cronice 1;2;7 .
ImportanŃa pH-ului urinar constă în primul rând în determinarea existenŃei unei afecŃiuni acido-bazice sistemice de
origine metabolică sau respiratorie şi management-ul condiŃiilor urinare care necesită menŃinerea urinei la un pH
specific, cum ar fi calculii renali (se urmăreşte prin dietă şi tratament modificarea pH-ului urinar, astfel încât să prevină
formarea calculilor), alcalinizarea urinei în tratament cu sulfonamide (prevenirea formării cristalelor), intoxicaŃie cu
salicilaŃi (creşterea excreŃiei), în timpul transfuziilor; urina trebuie menŃinută acidă în timpul tratamentului infecŃiilor de
2
tract urinar .
NOTA: pH-ul urinar nu ajunge niciodată la 9; în acest caz trebuie repetată testarea pe un alt specimen proaspăt .
2

Leucocite
Leucocitele excretate în urină sunt reprezentate aproape în exclusivitate de granulocite, a căror activitate esterazică
este detectată prin reacŃia pe care se bazează testul inclus în strip (determinând apariŃia unei coloraŃii purpurii). Testul
detectează leucocite intacte, lizate şi cilindri leucocitari. Testul nu este conceput pentru măsurarea cantităŃii de
2
leucocite .
Leucocituria este un indicator important pentru afecŃiuni inflamatorii ale tractului urinar: infecŃii bacteriene (cistită,
uretrită, pielonefrită acută sau cronică), infecŃii virale sau fungice, infestări parazitare (shistosomiază), glomerulopatii,
nefropatie indusă de analgezice, intoxicaŃii, tulburări în evacuarea urinii. Apare mult mai frecvent la femei decât la
bărbaŃi. În cazul unei inflamaŃii cronice sau vindecate, se obŃine de multe ori o reacŃie leucocitară pozitivă în absenŃa
bacteriuriei - leucociturie “abacteriană”. În intervalul dintre puseele acute ale unei pielonefrite cronice leucocituria
reprezintă adesea singurul semn al bolii. Leucocituria “abacteriană” poate să apară de asemenea în caz de tumori sau
2
tuberculoză . Urinile cu un rezultat pozitiv pentru leucocite trebuie examinate microscopic pentru leucocite şi bacterii .
4

NitriŃi
Testul se bazează pe conversia bacteriană a nitratului în nitrit (şi apariŃia culorii roz pe zona aferentă de pe strip) şi
este specific pentru prezenŃa bacteriuriei. PrezenŃa leucocitelor în cantitate mare şi a nitriŃilor în urină semnalizează o
infecŃie urinară produsă de bacterii ca Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc.
Un singur rezultat negativ nu exclude infecŃia urinară, deoarece numărul de bacterii şi conŃinutul în nitrat al urinei pot
varia foarte mult. Pe de altă parte, rezultate repetat negative mai pot să apară în prezenŃa unui microorganism patogen
care nu formează nitriŃi (unii enterococi, stafilococi sau Pseudomonas) .
4
2
O probă de urină pozitivă atât pentru leucocite, cât şi pentru nitriŃi impune cultivarea pentru bacterii patogene .

Proteine
Zona de testare a proteinelor de pe strip conŃine un amestec tampon şi un indicator, care în prezenŃa proteinuriei îşi
modifică culoarea de la galben la verde, chiar în condiŃiile în care pH-ul se menŃine constant. Testul prezintă o
sensibilitate particulară faŃă de albumina secretată în unele disfuncŃii renale; faŃă de celelalte tipuri de proteine (γ-
globuline, Bence-Jones, peptone, mucoproteine) sensibilitatea este mult mai redusă.
În condiŃii patologice, proteinele apar în urină în cantităŃi variabile .
4
Proteinuria poate fi tranzitorie (fără leziune renală) în stări infecŃioase, stări febrile, insuficienŃă cardiacă, edem acut
pulmonar; intermitentă (proteinurie uşoară care dispare spontan în timpul nopŃii şi se manifestă în condiŃii de efort sau
oboseală, digestie, postură – proteinuria ortostatică) sau permanentă (asociată cu leziune renală) în glomerulonefrite,
sindrom nefrotic, afecŃiuni localizate ale rinichiului, tumori, litiază, tuberculoză.
O proteinurie uşoară poate să apară şi la alcoolici, însă dispare o dată cu dezintoxicarea alcoolică .
1
PrezenŃa proteinelor în urină este cel mai important indicator de boală renală. DetecŃia repetată de proteine în urină
necesită determinarea cantitativă a proteinelor în urina de 24 ore .
2

Glucoza
Testul se bazează pe o reacŃie specifică în care D-glucoza este oxidată enzimatic de glucozoxidază în prezenŃa
oxigenului atmosferic în δ-D-gluconolactonă. Peroxidul de hidrogen format oxidează indicatorul TMB în prezenŃa
peroxidazei, formând un compus colorat care determină o schimbare de culoare a zonei de pe strip, de la galben la
4
verde .
Glicozuria apare în mod specific în diabetul zaharat; alte condiŃii asociate cu glicozurie sunt: hipertiroidism,
acromegalie, boală Cushing, boli hepatice şi pancreatice, boli SNC (traumatisme cerebrale, AVC), alterarea