Page 257 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.54 Uree serică

InformaŃii generale
Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniŃi din scindarea în stomac şi intestin a
proteinelor, sub acŃiunea fermenŃilor proteolitici şi absorbŃia acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de
formare a ureei este ficatul, dar şi Ńesutul în curs de creştere (de exemplu, Ńesutul embrionar sau tumoral) are
proprietatea de a forma uree din arginină. Cea mai mare parte a ureei este eliminată prin filtrare glomerulară; 40-60%
6
redifuzează în sânge în funcŃie de fluxul tubular şi de hormonul antidiuretic (ADH) .
Ureea din sânge şi urină variază în raport direct proporŃional cu alimentaŃia proteică şi invers proporŃional cu
anabolismul celular din cursul stărilor de creştere, graviditate, convalescenŃă . De asemenea, concentraŃia plasmatică
3
a ureei depinde de perfuzia renală: în prezenŃa diurezei redifuzia ureei în sânge din tubii renali distali este minimă, o
cantitate mare de uree este excretată în urină şi nivelul ureei serice rămâne scăzut; dacă este prezentă antidiureza, ca
în sete, exsicoză, insuficienŃă cardiacă oligurică, ureea redifuzează din tubii distali în sânge, iar nivelurile plasmatice
ale ureei cresc. Niveluri persistent crescute ale ureei serice indică alterarea semnificativă a ratei filtrării glomerulare. La
un aport proteic normal de 100 g/zi şi perfuzie renală normală, niveluri crescute ale ureei serice nu se întâlnesc până
6
când rata filtrării glomerulare nu scade la 30 mL/min .
În laborator se determină atât ureea serică propriu-zisă cât şi porŃiunea azotată a ureei: ureea nitrogen (BUN).
Recomandări pentru determinarea ureei serice - diagnosticul insuficienŃei renale; diferenŃierea între azotemia
prerenală şi postrenală pe baza raportului uree/creatinină; în insuficienŃa renală terminală, întrucât semnele urotoxice
se corelează bine cu nivelul ureei; monitorizarea succesului dietei hipoproteice în insuficienŃa renală cronică;
5;6
monitorizarea hemodializei .
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial .
4
4
Specimen recoltat - sânge venos .
4
Recipient de recoltă - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
4
4
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C; 1 an la -20°C .
4
4
Metodă - spectrofotometrică (kinetică) .
Valori de referinŃă - sunt dependente de vârstă .
4
Uree:
Vârstă Valoare (mg/dL)
0-6 luni <42
7 luni-18 ani <48
>18 ani <50

Uree nitrogen (BUN):
Vârstă Valoare (mg/dL)
0-12 luni <19
1-18 ani <18
>18 ani <20
Factor de conversie: mg/dL x 0.166 = mmol/L; mmol/L x 6.024 = mg/dL; mg/dL uree nitrogen x 0.357 = mmol/L uree;
mg/dL uree nitrogen x 2.14 = mg/dL uree; mg/dL uree x 0.467 = mg/dL uree nitrogen.
Valori critice - >100 mg/dL .
1