Page 266 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Bibliografie

1. Facultatea de farmacie, Disciplina Biochimie, UMF Iasi - Îndrumar de lucări practice de biochimie. 1993, 223-245.
2. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 163-207.
3. Jacques Wallach. Urina. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura ŞtiinŃelor Medicale, România, 7 ed., 2001, 121-150.
4. Kouri T et al. European Urinalysis Guidelines. Scan J Clin Lab Invest, Vol.60, Supplement 231, 2000.
5. Laborator Synevo. ReferinŃe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Urinalysis, Routine. www.labcorp.com.2003.
7. Lothar Thomas. Kidney and urinary tract. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998; 362-364.
8. V.Dumitrascu, D.Grecu, S.Giju, C.Flangea, V. Daliborca. Examenul de urină - de la arbitrar la standard. În Revista Română de Medicină de
Laborator, Vol. 1, Nr.1, decembrie 2005, 9-19.

8.1.57 Urină: sediment

InformaŃii generale
3
Examenul microscopic se face pe sedimentul urinei proaspete, la cel mult 4 ore de la emisie . Se agită proba şi apoi se
6
centrifughează 10-15 mL urină la 2000 rpm timp de 5 min . Dacă volumul probei este prea mic pentru a fi centrifugată,
se examinează direct la microscop, dar se consemnează în raportul final de analize că rezultatul se referă la urina
necentrifugată . Se elimină supernatantul, lăsându-se ~1 mL, iar sedimentul se resuspendă şi se examinează la
6
microscop între lamă şi lamelă . Cei mai mulŃi autori recomandă ca examinarea celulelor (leucocite, hematii, celule

1;4
epiteliale) să se facă cu obiectivul de 40x pentru evidenŃierea detaliilor morfologice, iar examinarea diferitelor tipuri de
cilindri, precum şi a elementelor prezente doar în puŃine câmpuri să se facă cu obiectivul de 20x (sau chiar cu obiective
6;7
de putere mai mică) pentru a observa mai bine ansamblul de sediment . Numărarea structurilor din urină se face pe
10–15 câmpuri; pentru raportarea cilindrilor, celulelor epiteliale, leucocitelor, hematiilor se folosesc următoarele
modalităŃi de exprimare a rezultatelor: „rare”, „relativ frecvente”, „frecvente”, „foarte frecvente”. În cazul cristalelor se
4
raportează doar prezenŃa lor sau prezenŃa abundentă .
Eritrocitele au formă de disc biconcav, nu conŃin nucleu, sunt perfect conturate şi se găsesc în număr foarte redus în
urina normală. În urinile acide sau hipertone hematiile se pot contracta devenind piriforme sau crenelate, simulând
granulaŃii, iar în urinile alcaline sau hipotone (diluate) se pot umfla devenind rotunde şi se pot liza .
5;6
Hematiile din urină pot proveni din orice parte a tractului urinar, de la glomerul până la meatul urinar, iar la femei pot fi
rezultatul contaminării menstruale.
Este foarte important să se menŃioneze prezenŃa eritrocitelor dismorfice (deformate); un procent >30% indică originea
glomerulară a hematuriei .
2
Leucocitele au aspectul unor globule sferice granulate, de mărimi diferite, mai mari decât eritrocitele; pot apărea
izolate sau grupate; sunt în principal neutrofile şi pot fi recunoscute după granulaŃiile caracteristice şi nucleul lobulat. În
urina normală este prezent un număr mic de leucocite. Leucocitele se micşorează în urina hipertonă; se umflă şi se
lizează în urina alcalină sau hipotonă (în urina alcalină sau hipotonă leucocitele scad cu 50% în decurs de o oră, la
temperatura camerei) . La femei pot fi întâlnite până la 40% rezultate fals-pozitive, ca urmare a contaminării vaginale .
2
6
Un număr crescut de leucocite sugerează un proces inflamator la nivelul tractului urinar sau în zonele adiacente. Când
numărul lor este foarte mult crescut şi prezintă un aspect degradat (piurie) sau apar grupate este suspectată o infecŃie
acută a căilor urinare. Uneori, piuria se întâlneşte şi în afecŃiuni acute non-renale, ca apendicita sau pancreatita. Poate
apărea de asemenea şi în condiŃii non-infecŃioase cum ar fi glomerulonefrita (ex. în LES), acidoza tubulară renală,
3;5
stările de deshidratare, stresul şi leziunile iritative ale ureterelor, vezicii sau uretrei . Datorită importanŃei sale,
1;6
prezenŃa leucocitelor grupate trebuie raportată . Un număr crescut de limfocite şi plasmocite sugerează rejet acut de
grefă renală, iar numărul crescut de eozinofile se asociază cu nefrite tubulo-interstiŃiale şi hipersensibilitate la
penicilină .
1
Celulele epiteliale din urină pot avea originea în orice porŃiune a tractului urogenital, începând cu tubii contorŃi
proximali până la uretră sau vagin. În mod normal se întâlnesc în urină ca urmare a descuamării fiziologice a celulelor
senescente. O creştere semnificativă indică inflamaŃii în zona tractului urinar din care sunt derivate aceste celule. Se
pot raporta 3 tipuri de celule epiteliale: tubulare renale, tranziŃionale şi scuamoase.
• Celulele epiteliale tubulare renale sunt ovale, puŃin mai mari decât leucocitele şi se disting prin nucleul mare, rotund.
PrezenŃa lor are semnificaŃie diagnostică, indicând leziuni tubulare asociate cu pielonefrite, necroză tubulară acută,
intoxicaŃie cu salicilat şi rejetul grefei renale 1;3;6 .