Page 267 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 267

• Celulele epiteliale tranziŃionale sunt rotunde, piriforme sau columnare, de 2-4 ori mai mari decât leucocitele şi pot
                  conŃine ocazional 2 nuclei. Provin din epiteliul care căptuşeşte tractul urinar, de la pelvis până în cele două treimi
                                 1;6
                  proximale ale uretrei .
                  • Celulele epiteliale scuamoase sunt mari, plate, cu formă neregulată şi conŃin un nucleu central mic. Provin din uretră
                  şi vagin 1;5;6 .
                  Cristalele nu se găsesc de obicei în urina proaspăt emisă, dar pot apărea după ce aceasta a stat mai mult timp la
                  temperatura camerei. Cristalele se formează atunci când urina este suprasaturată cu un anumit compus cristalin sau
                  când proprietăŃile de solubilitate ale acestuia sunt alterate. În cazul în care precipitarea apare la nivelul rinichiului sau
                  tractului urinar, consecinŃa este formarea calculilor urinari. Cele mai multe dintre cristalele ce pot fi găsite în urină au
                                                                                                     6
                  importanŃă clinică scăzută, exceptând cazurile de dezechilibre metabolice, formarea calculilor sau reglarea medicaŃiei .
                  Cristalele  pot  fi  identificate  după  aspect  sau,  dacă  este  nevoie,  după  proprietăŃile  lor  de  solubilitate;  pH-ul  urinar
                  influenŃează puternic formarea cristalelor.
                  Cristalele găsite în mod frecvent în urina acidă sunt: acid uric, oxalat de calciu şi uraŃi amorfi; mai rar sunt prezente alte
                  tipuri: sulfat de calciu, uraŃi de sodiu, acid hipuric, cistină, leucină, tirozină, colesterol .
                                                                              6
                  Cristale de acid uric pot fi prezente în urina normală, dar pot avea şi semnificaŃie patologică (gută, metabolism purinic
                  accelerat, stări febrile acute, nefrite cronice, sindromul Lesch-Nyhan) 1;5;6 .
                  Cristalele de oxalat de calciu sunt frecvent întâlnite în urina acidă şi neutră, dar ocazional pot apărea şi în urina
                  alcalină; pot fi prezente în urina normală, în special după ingestia de alimente bogate în oxalaŃi cum ar fi: roşii, spanac,
                  usturoi, portocale, sparanghel şi după consumul unei doze mari de vitamina C. PrezenŃa oxalaŃilor de calciu în număr
                  mare, în special în urina proaspăt emisă, sugerează posibilitatea prezenŃei de calculi urinari; alte condiŃii asociate cu
                  prezenŃa de oxalat de calciu în cantitate crescută sunt: intoxicaŃia cu etilen glicol, diabet zaharat, afecŃiuni hepatice şi
                  boli renale cronice severe 1;5;6 .
                  UraŃii amorfi sunt săruri de Na, K, Mg, Ca şi se găsesc sub formă amorfă necristalină (uratul de sodiu poate apărea şi
                                                    6
                  sub formă de cristale); nu au semnificaŃie clinică .
                  Cristalele de acid hipuric şi sulfat de calciu apar rar în urină şi nu au semnificaŃie clinică. În schimb, cristalele de
                  cistină au  întotdeauna semnificaŃie clinică, apărând în  cistinoză  sau cistinuria congenitală  şi  pot  forma calculi. De
                  asemenea, cristalele de leucină sunt clinic semnificative, fiind întâlnite în boala urinei cu miros de „sirop de arŃar”,
                  sindromul  Fanconi  şi  în  boli  hepatice  severe  (ciroză  terminală,  hepatită  virală  severă  şi  atrofie  galbenă  acută  a
                  ficatului). Cristalele de leucină şi tirozină sunt frecvent întâlnite împreună în urina pacienŃilor cu boli hepatice, iar cele
                  de tirozină sunt prezente în tirozinoză .
                                             1;6
                  PrezenŃa cristalelor de colesterol în urină indică distrucŃii tisulare extinse; aceste tipuri de cristale sunt întâlnite  în
                  nefrite şi nefroze; de asemenea apar în chilurie, care este consecinŃa obstrucŃiei abdominale sau toracice a drenajului
                       1;6
                  limfatic .
                  Alte  tipuri  de  cristale  care  pot  apărea  în  urina  acidă  sunt  cristalele  medicamentoase:  sulfonamide,  substanŃe
                  radioopace (Hypaque, Renografin - substanŃele radiografice sunt substanŃe  foarte dense, iar prezenŃa cristalelor în
                                                                                        1;6
                  urină se asociază cu creşterea densităŃii >1.030), doze mari de ampicilină administrată parenteral . În unele cazuri de
                                                      6
                  bilirubinurie, aceasta poate cristaliza în urina acidă .
                  În urina alcalină se întâlnesc alte tipuri de cristale: fosfaŃi amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfaŃi amorfi, carbonat
                  de calciu, fosfaŃi de calciu, biuraŃi de amoniu. Cristalele de triplu fosfat se pot întâlni în urina normală, dar pot forma şi
                  calculi urinari; pot fi întâlnite în cistite şi pielite cronice, hipertrofia prostatei, retenŃia de urină  . Cristalele de fosfat de
                                                                                    1;6
                                                                6
                  calciu se asociază de asemenea cu formarea de calcuri urinari  .
                  Cilindrii  urinari:  se  formează  în  lumenul  tubilor  renali  ca  urmare  a  precipitării  mucoproteinelor  Tamm-Horsfall
                  (secretate de tubii renali) sau aglutinării de celule/alte materiale într-o matrice proteică; unii cilindri (cilindrii ceroşi) pot
                  conŃine proteine serice. Factorii implicaŃi  în formarea cilindrilor sunt staza urinară, aciditatea crescută, prezenŃa de
                  constituenŃi proteici şi încărcătura ionică anormală. PrezenŃa cilindrilor urinari se asociază de obicei cu proteinuria, dar
                  pot fi întâlniŃi şi în absenŃa acesteia. Originea cilindrilor este întotdeauna renală, fiind indicatori de boli renale intrinseci.
                  Astfel, pot fi prezenŃi în afecŃiuni glomerulare, tubulare, infecŃii renale. Cilindrii sunt clasificaŃi pe baza aspectului şi a
                  componentelor celulare aflate în compoziŃia lor. Uneori pot fi dificil de diferenŃiat datorita degenerării sau compoziŃiei
                  mixte .  Lărgimea  cilindrilor  indică  dimensiunea  tubilor  renali  în  care  are  loc  formarea  lor;  lărgimea  cilindrilor  este
                      6
                  descrisă ca îngustă (cât 1-2 eritrocite), medie (3-4 eritrocite) şi mare (5 eritrocite). Cilindrii mari se formează în tubii
                  colectori;  prezenŃa  lor  indică  de  obicei  reducerea  marcată  a  capacităŃii  funcŃionale  a  nefronului  şi  boală  renală
                  terminală .
                         1
                  SemnificaŃia cilindrilor este diferită în funcŃie de tipul lor.
                  Cilindrii hialini sunt cei mai frecvenŃi cilindri întâlniŃi în urină; sunt formaŃi din proteine Tamm-Horsfall gelificate şi pot fi
                  depistaŃi în afecŃiuni renale uşoare; în număr mic pot fi prezenŃi în urina normală, iar în cantităŃi crescute după efort fizic
                  intens sau în stări de deshidratare .
                                           1;6
   262   263   264   265   266   267   268   269   270   271   272