Page 267 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

• Celulele epiteliale tranziŃionale sunt rotunde, piriforme sau columnare, de 2-4 ori mai mari decât leucocitele şi pot
conŃine ocazional 2 nuclei. Provin din epiteliul care căptuşeşte tractul urinar, de la pelvis până în cele două treimi
1;6
proximale ale uretrei .
• Celulele epiteliale scuamoase sunt mari, plate, cu formă neregulată şi conŃin un nucleu central mic. Provin din uretră
şi vagin 1;5;6 .
Cristalele nu se găsesc de obicei în urina proaspăt emisă, dar pot apărea după ce aceasta a stat mai mult timp la
temperatura camerei. Cristalele se formează atunci când urina este suprasaturată cu un anumit compus cristalin sau
când proprietăŃile de solubilitate ale acestuia sunt alterate. În cazul în care precipitarea apare la nivelul rinichiului sau
tractului urinar, consecinŃa este formarea calculilor urinari. Cele mai multe dintre cristalele ce pot fi găsite în urină au
6
importanŃă clinică scăzută, exceptând cazurile de dezechilibre metabolice, formarea calculilor sau reglarea medicaŃiei .
Cristalele pot fi identificate după aspect sau, dacă este nevoie, după proprietăŃile lor de solubilitate; pH-ul urinar
influenŃează puternic formarea cristalelor.
Cristalele găsite în mod frecvent în urina acidă sunt: acid uric, oxalat de calciu şi uraŃi amorfi; mai rar sunt prezente alte
tipuri: sulfat de calciu, uraŃi de sodiu, acid hipuric, cistină, leucină, tirozină, colesterol .
6
Cristale de acid uric pot fi prezente în urina normală, dar pot avea şi semnificaŃie patologică (gută, metabolism purinic
accelerat, stări febrile acute, nefrite cronice, sindromul Lesch-Nyhan) 1;5;6 .
Cristalele de oxalat de calciu sunt frecvent întâlnite în urina acidă şi neutră, dar ocazional pot apărea şi în urina
alcalină; pot fi prezente în urina normală, în special după ingestia de alimente bogate în oxalaŃi cum ar fi: roşii, spanac,
usturoi, portocale, sparanghel şi după consumul unei doze mari de vitamina C. PrezenŃa oxalaŃilor de calciu în număr
mare, în special în urina proaspăt emisă, sugerează posibilitatea prezenŃei de calculi urinari; alte condiŃii asociate cu
prezenŃa de oxalat de calciu în cantitate crescută sunt: intoxicaŃia cu etilen glicol, diabet zaharat, afecŃiuni hepatice şi
boli renale cronice severe 1;5;6 .
UraŃii amorfi sunt săruri de Na, K, Mg, Ca şi se găsesc sub formă amorfă necristalină (uratul de sodiu poate apărea şi
6
sub formă de cristale); nu au semnificaŃie clinică .
Cristalele de acid hipuric şi sulfat de calciu apar rar în urină şi nu au semnificaŃie clinică. În schimb, cristalele de
cistină au întotdeauna semnificaŃie clinică, apărând în cistinoză sau cistinuria congenitală şi pot forma calculi. De
asemenea, cristalele de leucină sunt clinic semnificative, fiind întâlnite în boala urinei cu miros de „sirop de arŃar”,
sindromul Fanconi şi în boli hepatice severe (ciroză terminală, hepatită virală severă şi atrofie galbenă acută a
ficatului). Cristalele de leucină şi tirozină sunt frecvent întâlnite împreună în urina pacienŃilor cu boli hepatice, iar cele
de tirozină sunt prezente în tirozinoză .
1;6
PrezenŃa cristalelor de colesterol în urină indică distrucŃii tisulare extinse; aceste tipuri de cristale sunt întâlnite în
nefrite şi nefroze; de asemenea apar în chilurie, care este consecinŃa obstrucŃiei abdominale sau toracice a drenajului
1;6
limfatic .
Alte tipuri de cristale care pot apărea în urina acidă sunt cristalele medicamentoase: sulfonamide, substanŃe
radioopace (Hypaque, Renografin - substanŃele radiografice sunt substanŃe foarte dense, iar prezenŃa cristalelor în
1;6
urină se asociază cu creşterea densităŃii >1.030), doze mari de ampicilină administrată parenteral . În unele cazuri de
6
bilirubinurie, aceasta poate cristaliza în urina acidă .
În urina alcalină se întâlnesc alte tipuri de cristale: fosfaŃi amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfaŃi amorfi, carbonat
de calciu, fosfaŃi de calciu, biuraŃi de amoniu. Cristalele de triplu fosfat se pot întâlni în urina normală, dar pot forma şi
calculi urinari; pot fi întâlnite în cistite şi pielite cronice, hipertrofia prostatei, retenŃia de urină . Cristalele de fosfat de
1;6
6
calciu se asociază de asemenea cu formarea de calcuri urinari .
Cilindrii urinari: se formează în lumenul tubilor renali ca urmare a precipitării mucoproteinelor Tamm-Horsfall
(secretate de tubii renali) sau aglutinării de celule/alte materiale într-o matrice proteică; unii cilindri (cilindrii ceroşi) pot
conŃine proteine serice. Factorii implicaŃi în formarea cilindrilor sunt staza urinară, aciditatea crescută, prezenŃa de
constituenŃi proteici şi încărcătura ionică anormală. PrezenŃa cilindrilor urinari se asociază de obicei cu proteinuria, dar
pot fi întâlniŃi şi în absenŃa acesteia. Originea cilindrilor este întotdeauna renală, fiind indicatori de boli renale intrinseci.
Astfel, pot fi prezenŃi în afecŃiuni glomerulare, tubulare, infecŃii renale. Cilindrii sunt clasificaŃi pe baza aspectului şi a
componentelor celulare aflate în compoziŃia lor. Uneori pot fi dificil de diferenŃiat datorita degenerării sau compoziŃiei
mixte . Lărgimea cilindrilor indică dimensiunea tubilor renali în care are loc formarea lor; lărgimea cilindrilor este
6
descrisă ca îngustă (cât 1-2 eritrocite), medie (3-4 eritrocite) şi mare (5 eritrocite). Cilindrii mari se formează în tubii
colectori; prezenŃa lor indică de obicei reducerea marcată a capacităŃii funcŃionale a nefronului şi boală renală
terminală .
1
SemnificaŃia cilindrilor este diferită în funcŃie de tipul lor.
Cilindrii hialini sunt cei mai frecvenŃi cilindri întâlniŃi în urină; sunt formaŃi din proteine Tamm-Horsfall gelificate şi pot fi
depistaŃi în afecŃiuni renale uşoare; în număr mic pot fi prezenŃi în urina normală, iar în cantităŃi crescute după efort fizic
intens sau în stări de deshidratare .
1;6