Page 263 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

reabsorbŃiei tubulare a glucozei (sindromul Toni-Debre-Fanconi, boli tubulare renale avansate), sarcină cu posibil
diabet latent (diabet gestaŃional). PrezenŃa glucozei în urină când concentraŃia glucozei sangvine este în limite normale
indică un defect tubular în reabsorbŃia glucozei, care se exprimă prin scăderea pragului renal de eliminare a glucozei şi
este caracteristică diabetului renal (glicozurie renală) 1;2;7 .
2
Valori de alertă clinică - >1000 mg/dL (trebuie testată glucoza serică) .

Corpi cetonici
DetecŃia se bazează pe principiul testului Legal: acidul acetoacetic şi acetona reacŃionează cu nitroprusiatul de sodiu şi
glicina, formând un compus colorat în violet. ReacŃia este specifică numai pentru cei 2 corpi cetonici, acidul β-
4
hidroxibutiric nefiind detectat .
Corpii cetonici apar în urină în condiŃii asociate cu alterarea metabolismului carbohidraŃilor, când este metabolizată o
cantitate crescută de grăsimi, atunci când aportul de carbohidraŃi este restricŃionat sau în diete bogate în grăsimi, stări
de acidoză asociate cu afecŃiuni care fie stimulează cetogeneza hepatică: inaniŃie, anorexie, regim alimentar bogat în
lipide, proteine şi sărac în glucide, diabet zaharat (acidoza diabetică), stări dispeptice (vărsături, diaree prelungite, în
special la copii), eclampsie, glicozurie renală, glicogenoze (boala von Gierke), hipertiroidism, febră, sarcină, lactaŃie 1;2;7 .
La persoanele non-diabetice cetonuria apare frecvent în bolile acute, stres sever, efort fizic intens. Cetonuria apare
2
după anestezie cu eter sau cloroform .
PrezenŃa corpilor cetonici în urina unui pacient diabetic sugerează că diabetul nu este bine controlat. Cetonuria la un
2
copil <2 ani constituie un semnal de alertă .

Bilirubina şi urobilinogenul
PigmenŃii biliari – bilirubina şi biliverdina – sunt absenŃi în urina normală, iar urobilinogenul şi urobilina apar în cantităŃi
mici.
În condiŃii patologice numai bilirubina conjugată apare în urină. Bilirubina urinară este un semn precoce de boală
hepatocelulară sau obstrucŃie biliară intra- sau extrahepatică (apare în urină înaintea altor semne de disfuncŃie
hepatică). De asemenea, prezenŃa sau absenŃa sa din urină este utilizată în diagnosticul diferenŃial al icterului .
2
Urobilinogenul este crescut în condiŃiile asociate cu icter hemolitic şi insuficienŃă hepatică. În cazul obstrucŃiei complete
a căilor biliare, urobilinogenul este absent în urină, deoarece bilirubina este împiedicată să ajungă în intestin pentru a-l
forma. Astfel, prezenŃa bilirubinei în urină în absenŃa urobilinogenului sugerează icter obstructiv .
1
În anumite stări patologice în urină pot să apară pigmenŃii sanguini, reprezentaŃi de hemoglobina liberă
(hemoglobinurie) şi cea conŃinută în eritrocite (hematurie).
DetecŃia sângelui în urină se bazează pe acŃiunea peroxidativă a hemoglobinei sau mioglobinei, care catalizează
oxidarea indicatorului TMB, rezultând un compus colorat care determină schimbarea în verde a zonei aferente de pe
strip.
Hematuria poate fi microscopică sau macroscopică (în cazul prezenŃei >0.5 mL sânge/litru de urină) şi se întâlneşte în
numeroase afecŃiuni ale rinichilor şi tractului urogenital: litiază, glomerulonefrită, tumori renale, ureterale sau vezicale,
cistită, pielonefrite, adenom de prostată, necroză papilară, infarct renal, traumatisme, rinichi polichistic, hematuria
benignă familială sau recidivantă etc. Mai rar, hematuria poate fi un semn de diateză hemoragică: hemofilie,
trombocitopenii, tratament anticoagulant.
Hemoglobinuria survine în hemolize intravasculare severe când este depăşită capacitatea sistemului reticuloendotelial
de a metaboliza hemoglobina liberă şi aceasta este filtrată glomerular. Hemoglobinuria poate apărea şi ca urmare a
lizei hematiilor în tractul urinar .
2
Când sedimentul urinar este pozitiv pentru prezenŃa sângelui, dar nu se evidenŃiază eritrocite la examenul microscopic,
este bănuită mioglobinuria, care se asociază cu arsuri severe, infecŃii grave, intoxicaŃii (monoxid de carbon,
barbiturice), efort fizic intens, şoc electric, convulsii, hipertermia malignă, infarctul miocardic, miozite, distrofii
musculare, traumatisme musculare, mioglobinuria ereditară (sindromul McArdle) etc. 2;3;4 . Mioglobina poate fi
diferenŃiată de hemoglobină prin teste chimice . De asemenea enzimele musculare sunt crescute, iar serul nu este
2
limpede .
3
Orice test pozitiv pentru prezenŃa sângelui în urină trebuie verificat pe un nou specimen şi, dacă se menŃine, pacientul
2
trebuie evaluat mai departe .
Recomandări pentru determinarea biochimiei urinei - testul are valoare semnificativă în identificarea unor disfuncŃii
renale, urinare, hepatice şi metabolice 1;6;7 .
Pregătire pacient - recoltarea pentru examenul de urină se face din prima urină de dimineaŃă (sau o probă de urină
5
spontană), jetul mijlociu, după o prealabilă toaletă locală . Prima urină de dimineaŃă are avantajul că este mai
2
concentrată şi nu este influenŃată de dietă şi activitatea fizică .
Specimen recoltat - urină .
5