Page 282 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 282

8.2.8 Imunoglobulina G (IgG)

                  InformaŃii generale
                  IgG reprezintă 75% din imunoglobulinele plasmatice. Sunt anticorpii majori produşi ca răspuns la un contact secundar
                  cu un antigen. Străbat endoteliile şi placenta şi induc pasiv imunitatea la nou născut.
                  Neutralizează  toxinele  bacteriene  şi  funcŃionează  ca  opsonine  (se  leagă  de  suprafaŃa  bacteriană  favorizând
                          5
                  fagocitoza) .
                  Scăderile semnificative de IgG, de cauză congenitală sau dobândită, cresc susceptibilitatea individuală pentru infecŃii
                  bacteriene. Astfel, în cazul pacienŃilor cu infecŃii repetate trebuie verificat nivelul imunoglobulinelor serice deoarece, în
                  cazul unui deficit, pot beneficia de tratament cu gamaglobuline.
                  Pe de altă parte, niveluri crescute de IgG se întâlnesc la persoanele imunocompetente, ca răspuns la o mare varietate
                  de  procese  infecŃioase  sau  inflamatorii.  PrezenŃa  anticorpilor  IgG  specifici  a  fost  demonstrată  pentru  numeroase
                  organisme; împreună cu determinarea IgM specifice contribuie la diagnosticul serologic de infecŃie acută sau cronică.
                  O cauză majoră de creştere policlonală a IgG o reprezintă sindromul imunodeficienŃei dobândite. Creşteri policlonale
                                                                               4
                  ale IgG se înregistrează de asemenea în scleroza multiplă şi în unele hepatite cronice .
                  Creşteri monoclonale ale IgG se întâlnesc în multe cazuri de mielom multiplu, un nivel >3g/dL constituind un criteriu
                  major de diagnostic.
                  Recomandări pentru determinarea IgG
                  • evaluarea imunităŃii umorale;
                  • diagnosticul şi monitorizarea terapiei în mielomul IgG;
                                                                     4
                  • estimarea riscului de infecŃii, în special la copii şi pacienŃi cu limfoame .
                                                 3
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                                           3
                  Specimen recoltat - sânge venos .
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                                                                        3
                  Prelucrare  necesară  după  recoltare  -  probele  suspectate  a  avea  crioglobuline  se  menŃin  la  37ºC;  după  ce  se
                  produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel .
                                                                                                     3
                  Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                                          3
                  Cauze  de respingere a probei - specimen intens hemolizat sau lipemic .
                                                                      3
                  Stabilitate probă - serul separat este stabil: 3 luni la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C; 6 luni la - 20°C .
                                                                                             3
                  Metodă -  imunoturbidimetrică
                                        3
                  Valori de referinŃă 3

                                      Vârstă           Valori (mg/dL)
                                Nou-născut         700-1600
                                1-3 luni           250-750
                                4-6 luni           180-800
                                7-12 luni          300-1000
                                2 ani              350-1000
   277   278   279   280   281   282   283   284   285   286   287