Page 284 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 284

8.2.9 Imunoglobulina M (IgM)

                  InformaŃii generale
                  IgM sunt anticorpii majori produşi în timpul răspunsului imun primar. Au o structură pentamerică, 5 molecule de IgM
                  fiind legate printr-un oligopeptid joncŃional. Factorul reumatoid (majoritatea cazurilor) şi izoaglutininele (α şi β) de grupă
                                            5
                  sanguină ABO aparŃin acestei clase .
                  IgM reprezintă tipul de anticorpi produşi iniŃial în cursul răspunsului imun şi prima clasă de imunoglobuline sintetizate
                  de făt sau nou-născut. IgM nu traversează placenta. Din aceste motive demonstrarea anticorpilor IgM specifici este
                  utilă în evaluarea stadiului infecŃiei (infecŃie acută: sunt prezenŃi anticorpii IgM; infecŃie cronică: predomină anticorpii
                  IgG) şi a probabilităŃii infecŃiei congenitale (un nou-născut cu anticorpi IgM este infectat; un nou-născut cu anticorpi IgG
                  a dobândit pasiv, transplacentar, anticorpi materni).
                  Sindromul imunodeficienŃei hiper-IgM se caracterizează prin absenŃa IgG şi IgA din ser, asociată cu o creştere marcată
                  a IgM.
                  Macroglobulinele produse în boala Waldenström aparŃin clasei IgM şi pot induce un sindrom de hipervâscozitate a
                  serului. Un nivel monoclonal >2 g/dL reprezintă un criteriu major de diagnostic.
                  Creşteri policlonale ale IgM se întâlnesc în diverse condiŃii infecŃioase sau inflamatorii.
                  Nivelul IgM este tipic crescut în ciroza biliară primitivă.
                  Scăderi ale IgM se înregistrează în hipogamaglobulinemia congenitală sau dobândită, caracterizată clinic prin infecŃii
                         4
                  recurente .
                  Recomandări pentru determinarea IgM
                  • evaluarea imunităŃii umorale;
                  • diagnosticul şi monitorizarea tratamentului în macroglobulinemia Waldenström;
                                                4
                  • evaluarea probabilităŃii infecŃiilor in utero .
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                                                 3
                  Specimen recoltat - sânge venos .
                                           3
                                                                        3
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                  Prelucrare  necesară  după  recoltare  -  probele  suspectate  a  avea  crioglobuline  se  menŃin  la  37ºC;  după  ce  se
                                                                                                     3
                  produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel .
                                          3
                  Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                  Cauze  de respingere a probei - specimen intens hemolizat sau lipemic .
                                                                      3
                  Stabilitate probă - serul separat este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C ; 6 luni la - 20°C .
                                                                                              3
                  Metodă - imunoturbidimetrică .
                                       3
                  Valori de referinŃă 3

                                        Vârstă             Valori (mg/dL)
                                Nou-născut             10-30
                                1-3 luni               10-70
                                4-6 luni               20-100
                                7-12 luni              30-100
   279   280   281   282   283   284   285   286   287   288   289