Page 289 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 289

carcinoamelor de celule insulare. Există şi situaŃii în care hipoglicemia poate fi provocată, deliberat (scop diagnostic
                  sau terapeutic) sau accidental (supradozare insulină, hipoalimentaŃie).
                  Determinarea  insulinei  poate  fi  efectuată  în  asociere  cu  testul  de  toleranŃă  la  glucoză  sau  cu  glicemia  bazală  (à
                  jeun) 3;5;6 .
                                                                                   5;6
                  Recomandări pentru determinarea insulinei - evaluarea pacienŃilor cu hipoglicemii à jeun .
                                                           4
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) - minim 7 ore .
                  Specimen recoltat - sânge venos .
                                           4
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
                                                                         4
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru
                                                          4
                  nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
                                          4
                  Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                                                             4
                  Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat .
                  Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelaŃi/recongelaŃi .
                                                                                          4
                                                                       4
                  Metodă - imunochimică cu detecŃie prin electrochemiluminiscenŃă (ECLIA) .
                                             4
                  Valori de referinŃă - 2.6-24.9 µU/mL .
                  Factor de conversie: µU/mL= pmol/L x 0.146; pmol/L = µU/mL x 6.84.
                                             1
                  Valori de alertă clinică - > 35 µU/mL .
                  Interpretarea rezultatelor
                  Hipoglicemia à jeun (< 45 mg/dL) în asociere cu niveluri crescute de insulină este sugestivă pentru diagnosticul de
                  insulinom. Pentru creşterea sensibilităŃii testului în depistarea tumorilor pancreatice secretante de insulină, glucoza şi
                  insulina se pot doza după o pauză alimentară mai mare (maximum 72 ore - perioadă în care pacientul  consumă doar
                  lichide, fără calorii sau cafeină). Testul se efectuează numai în condiŃii de spitalizare şi este util pentru excluderea
                                          5
                  cazurilor de hipoglicemie reactivă .
                  Limite şi interferenŃe
                  Determinarea insulinei nu prezintă utilitate clinică în diagnosticul diabetului zaharat.
                  În trimestrele II şi III de sarcină există o rezistenŃă relativă la insulină, cu o creştere a nivelului insulinei şi hipoglicemie
                  progresivă .
                          5
                  La indivizii obezi nivelurile de insulină à jeun sunt mai mari decât la adulŃii cu greutate normală.
                  Hipoglicemia provocată prin administrarea de insulină poate mima un insulinom. În astfel de situaŃii este utilă dozarea
                  peptidului C. Peptidul C rezultă prin clivarea proinsulinei în celulele beta şi nu se regăseşte în insulina farmaceutică.
                  Prin urmare, în cazurile de hipoglicemie provocată se întâlnesc niveluri crescute de insulină însoŃite de niveluri scăzute
                                                                                           5
                  de peptid C, în timp ce în insulinom se obŃin valori crescute atât pentru insulină cât şi pentru peptidul C .
                  • Medicamente
                  Creşteri: acetohexamidă, albuterol, aminoacizi, aspirină, beclometazonă,  clorpropamidă, ciproheptadin (la persoane
                  care nu au diabet), contraceptive orale, danazol, glipizid, gliburid, gluconat de calciu (la nou născuŃi), hidroclorotiazidă,
                  hormon  de  creştere,  insulină,  interferon  alfa-2a,  levodopa,  lisinopril,  medroxiprogesteron,  niacină  (doze  mari),
                                                                                                   2
                  prednisolon, secretină (i.v.), spironolactonă, streptozocin, sucroză, terbutalină, tolazamidă, tolbutamidă, verapamil .
                  Scăderi:  blocanŃi  betaadrenergici  (ex.:  propranolol),  calcitonină,  clorpropamidă  (când  nivelul  iniŃial  este  înalt),
                  cimetidină,  clofibrat,  diazoxid,  doxazosin,  fenformin,  fenobarbital,  fenitoin,  furosemid,  metformin,  nifedipin,  tiazide,
                                      2
                  tolbutamidă (la unii pacienti) .
                  • InterferenŃe analitice
                  Pot produce interferenŃe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
                  - tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după
                  minimum 8 ore de la ultima administrare;
                  - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu .
                                                                   4


                                                         Bibliografie

                     1.   Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004,
                        323-324.
                     2.   Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and
                        Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1188-1238.
                     3.   Ion Hăulică. Insulina. În Fiziologie umană. Editura Medicală, România, Ed. 2, 2002, 813-818.
                     4.   Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2006. Ref Type: Catalog.
                     5.   Laboratory  Corporation  of  America.  Directory  of    Services  and  Interpretive  Guide.  Insulin.  www.labcorp.com  2003.
                        Ref Type: Internet Communication.
   284   285   286   287   288   289   290   291   292   293   294