Page 288 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

9. MARKERI ENDOCRINI

9.1 Hormoni de glicoreglare
9.1.1 Insulină

InformaŃii generale
Insulina este un hormon polipeptidic produs de celulele β ale insulelor Langerhans pancreatice. Molecula de insulină
este alcătuită din 2 lanŃuri polipeptidice: lanŃul α cu 21 aminoacizi şi lanŃul β cu 30 aminoacizi, unite prin două punŃi
3;6
4
disulfidice . Insulina şi peptidul C sunt produse de pancreas ca rezultat al clivării proteolitice a proinsulinei .
Reglarea secreŃiei de insulină se face predominant prin nivelul glicemiei.
SecreŃia de insulină este stimulată de hiperglicemie, unii aminoacizi, hormoni ca glucagonul, gastrina, secretina,
colecistokinina 3;5;6 .
SecreŃia insulinică este inhibată de hipoglicemie, somatostatină, adrenalină şi noradrenalină .
3;5
AcŃiunea insulinei este mediată de receptori specifici şi constă în principal din facilitarea asimilării glucozei la nivelul
celulelor hepatice, adipoase şi musculare; aceasta constituie baza acŃiunii hipoglicemiante 3;4;6 .
Prin activarea atât a proceselor de stocare a glucozei sub formă de glicogen, cât şi a sintezei lipidelor şi proteinelor pe
seama glucidelor alimentare, precum şi prin inhibarea proceselor de gluconeogeneză hepatică, insulina deŃine alături
de alŃi hormoni anabolizanŃi un important rol fiziologic în creşterea rezervelor energetice ale organismului .
3
Reglarea secreŃiei de insulină se realizează şi printr-un mecanism neuro-reflex, cu participarea centrilor glicoreglatori
hipotalamici şi a nervilor insulinosecretori vago-simpatici .
3
Mecanismul de acŃiune al insulinei asupra celor 3 metabolisme este complex şi diferit de la un Ńesut la altul. Captarea
şi stocarea glucozei în ficat presupune inhibarea glicogenfosforilazei şi activarea fosfofructokinazei şi
glicogensintetazei de către insulină. La nivel muscular şi adipos, insulina facilitează transportul glucozei cu ajutorul
3
unei proteine transportoare prin mecanismul difuziunii active . Insulina se combină cu o proteină-receptor care
activează sistemul de transport membranar şi echipamentul enzimatic necesar degradării glucozei la nivel celular.
Acest receptor insulinic este o proteină formată din două subunităŃi glicoproteice α şi alte două subunităŃi β unite prin
punŃi disulfidice. SubunităŃile α sunt extracelulare, iar cele β sunt transmembranare, cu activitate tirozinkinazică .
3;6
Creierul este singurul Ńesut permeabil la glucoză fără participarea insulinei, de aceea scăderea glucozei în sânge la
3
valori sub 50 mg/dL provoacă ameŃeli, convulsii, eventual comă hipoglicemică .
Un dezechilibru în metabolismul insulinic duce la influenŃarea masivă a unui număr semnificativ de procese metabolice.
O concentraŃie prea scăzută de insulină liberă, biologic activă, poate duce la dezvoltarea diabetului zaharat. Posibile
cauze ale acestuia includ:
• distrugerea celulelor beta (diabetul de tip I),
• reducerea efectului insulinei sau a sintezei pancreatice (diabetul de tip II),
• existenŃa anticorpilor circulanŃi antiinsulinici,
• eliberarea întârziată a insulinei sau
• absenŃa receptorilor celulari insulinici (sau receptori inadecvaŃi).
Pe de altă parte, secreŃia insulinică autonomă neregulată este în general cauza hipoglicemiei. Această condiŃie este
dată de inhibarea gluconeogenezei, de exemplu ca rezultat al unei insuficienŃe renale sau hepatice, adenoamelor sau