Page 444 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Interpretarea rezultatelor
Determinarea statusului imun:
Anti-rubeola IgG :
< 5 UI/mL: imunitate absentă; în cazul pacientelor gravide se va repeta recoltarea pentru determinarea anticorpilor IgG
în săptămânile 16-18 de sarcină, chiar în absenŃa unei expuneri cunoscute la virusul rubeolei ;
3;6
≥ 5 dar <10 UI/mL: rezultat echivoc; se recomandă repetarea determinării după o săptămână;
≥10 UI/mL: rezultat pozitiv - indică infecŃie în antecedente/vaccinare/infecŃie recentă. Se recomandă efectuarea anti-
rubeola IgM din acelaşi ser; obŃinerea unui rezultat negativ confirmă infecŃia în antecedente şi prezenŃa statusului
imun 3;4;6 .
Diagnosticul infecŃiei recente
O creştere de patru ori a nivelului anticorpilor IgG în seruri perechi obŃinute la interval de 14-21 zile confirmă infecŃia
recentă.
Un rezultat pozitiv pentru anticorpii IgM este de asemenea sugestiv pentru infecŃia recentă, dar instituirea măsurilor
1
clinice nu trebuie să se facă pe baza unei singure determinări .
În laboratorul Synevo, un rezultat pozitiv pentru anti-rubeola IgM este confirmat prin două metode: chemiluminiscenŃa
4
şi ELISA, iar această menŃiune apare pe buletinul final de rezultate .
Diagnosticul infecŃiei congenitale
Deoarece serul copiilor normali conŃine anticorpi IgG transferaŃi pasiv de la mamă, diagnosticul de rubeolă congenitală
se stabileşte pe evidenŃierea anticorpilor IgM. Aceştia sunt depistaŃi în 100% din cazuri în primele 5 luni de la naştere
(în majoritate cazurilor în primele 3 luni). FrecvenŃa acestora scade după cum urmează: 60% la vârsta de 6-12 luni,
2
40% la vârsta de 12-18 luni; rar detectabili dupa vârsta de 18 luni .
Monitorizarea post-vaccinală
4
Anticorpii IgM apar la 80% din pacienŃii vaccinaŃi în primele 3 săptămâni de la vaccinare . Anticorpii IgG sunt de regulă
detectaŃi la 4-6 săptămâni de la data vaccinării şi persistă toată viaŃa .
2
Limite şi interferenŃe
AbsenŃa anticorpilor IgM la naştere nu exclude diagnosticul de rubeolă congenitală.
Rubeola neonatală, este o condiŃie clinică rară, dar trebuie luată în considerare dacă anticorpii IgM nu se pozitivează în
perioada postnatală imediată, ci mai târziu.
Rezultate fals pozitive pentru rubeola IgM pot să apară după mononucleoza infecŃioasă, infecŃii cu parvovirus B19 şi
posibil alte infecŃii cu virusuri de tip herpetic.
ReacŃii fals pozitive pentru rubeola IgM au fost raportate şi la gravide, datorate unor reacŃii încrucişate cu alte virusuri
4
(CMV, rujeolic) .
Anticorpii heterofili prezenŃi în serul pacienŃilor pot interacŃiona cu imunoglobulinele incluse în componentele kit-ului şi
da rezultate neconcludente .
4

Bibliografie

1. Ann M.Gronowski. Prenatal Screening and Diagnosis of Congenital Infections. În Handbook of Clinical Laboratory Testing During
Pregnancy. Totowa, NJ: Humana Press ed. 2004; 264-266.
2. Felicity T.Cutts, et.al. Guidelines for Surveillance of Congenital Rubella Syndrome and Rubella. www.who.int/pdf/ 2000. Ref Type: Internet
Communication
3. Hans W.Doerr.Viral Diseases. În Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-
Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1253-1254.
4. Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
5. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Rubella Antibodies IgM. www.labcorp.com 2003. Ref Type:
Internet Communication
6. Lothar Thomas.Prenatal monitoring. În Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books
Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998;1117.
7. Marin Voiculescu.Rubeola. Boli infecŃioase-clinică şi epidemiologie. Editura Medicală, România ed. 1981, 516-525.