Page 446 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

săptămâni de infecŃie; anticorpii antitreponemici de tip IgG apar mai târziu, în săptămâna a patra. Astfel, la debutul
simptomatologiei clinice majoritatea pacienŃilor prezintă anticorpi IgM şi IgG (vezi fig.1).
Anticorpii nespecifici se pozitivează după aproximativ 4 săptămâni de la contactul infectant. Tratamentul şi infecŃia HIV
asociată pot afecta răspunsul imun.
Titrul anticorpilor nespecifici şi cel al anticorpilor specifici IgM scade rapid după tratamentul adecvat în sifilisul precoce,
3
dar anticorpii specifici IgG persistă indefinit .
łinând cont de particularităŃile răspunsului imun, testele serologice pentru sifilis pot fi clasificate în 2 mari categorii:
· Teste care pun în evidenŃă anticorpi nespecifici (teste non-treponemice):
o VDRL – Venereal Disease Research Laboratory şi
o RPR – Rapid Plasma Reagin test
· Teste care pun în evidenŃă anticorpi specifici (teste treponemice):
o TPHA – Treponema pallidum Haemagglutination Assay – (hemaglutinare pasivă - detectează
anticorpi totali IgG şi IgM),
o FTA – ABS (Fluorescent Treponemal Antibody – Absorbtion de tip IgG şi IgM),
o EIA (de tip IgG şi IgM) 1;3;4
Testele non-treponemice sunt rapide, uşor de efectuat, au un cost redus şi prezintă o sensibilitate foarte bună, în
special în stadiul precoce al infecŃiei. Principalul lor dezavantaj este că se asociază cu o rată importantă de rezultate
fals pozitive, în special la gravide (la această categorie, aproximativ 28% din rezultatele pozitive pentru RPR pot fi
biologic fals pozitive). Rezultatele pot fi exprimate calitativ sau semicantitativ; titrurile VDRL/RPR sunt crescute la
pacienŃii cu infecŃie acută, reinfecŃie sau reactivare a unei infecŃii din antecedente care nu a fost tratată adecvat.
Aproximativ 72-84% din pacienŃii cu sifilis primar sau secundar prezintă o scădere de 4 ori a titrului VDRL/RPR, la 6
luni după încheierea unui tratament corect. Rata seroreversiei depinde de titrul pretratament şi stadiul bolii. Indivizii
care prezintă primul episod de infecŃie au şanse mai mari de seroreversie decât cei cu infecŃii repetate. Astfel, testele
non-treponemice sunt utile nu numai pentru identificarea infecŃiei ci şi pentru monitorizarea eficienŃei tratamentului.
Testele treponemice sunt folosite pentru a confirma testele screening pozitive. Au o incidenŃă de rezultate fals pozitive
mai scăzută decât testele reaginice. Nu sunt în general recomandate pentru screening-ul infecŃiei deoarece au
sensibilitate mai redusă decât testele non-treponemice în primele 2-3 săptămâni ale stadiului de sifilis primar. Acest tip
de anticorpi persistă toată viaŃa; nu sunt utili în monitorizarea eficienŃei terapeutice.
Testele imunoenzimatice EIA care folosesc antigene treponemice recombinate în plăci cu godeuri pentru a detecta
anticorpi IgG şi IgM au o sensibilitate similară testelor non-treponemice şi o specificitate echivalentă testelor TPHA şi
FTA-ABS. Din aceste motive, testele EIA pot reprezenta o alternativă eficientă la asocierea tradiŃională a testelor non-
treponemice şi treponemice, pentru diagnosticul definitiv al sifilisului. Testele EIA IgM sunt mai sensibile decât FTA-
ABS IgM şi pot fi folosite pentru diagnosticul sifilisului precoce sau congenital .
3
Sifilisul congenital. La naştere nou-născutul are acelaşi profil serologic ca al mamei de la care s-a făcut transferul pasiv
al IgG şi care vor dispărea în primele 3-6 luni la un copil neinfectat. Controlul serologic al copilului neinfectat se face cu
scopul de a urmări scăderea progresivă a titrului anticorpilor. Pentru copilul infectat şi tratat, anticorpii antitreponemici
persistă mult timp şi numai scăderea semnificativă a VDRL –ului permite urmărirea eficacităŃii tratamentului. Dozarea
IgM la nou-născut, face diferenŃierea între pasajul pasiv de anticorpi materni (IgG) şi sinteza activă de IgM de către
nou-născut. Un profil serologic cu IgM negativ nu exclude diagnosticul de sifilis congenital, dacă mama a fost infectată
tardiv în cursul sarcinii .
3;7
Serodiagnosticul la gravide
Aşa cum s-a menŃionat mai sus, testele non-treponemice sunt asociate cu o rată semnificativă de rezultate fals
pozitive, în special în prezenŃa unor titruri scăzute. De aceea, în zonele cu prevalenŃă mare a infecŃiei unde accesul la
testele de confirmare este limitat, gravidele care prezintă un titru ≥ 8 trebuie obligatoriu să primească tratament. Cu
toate acestea, având în vedere morbiditatea şi mortalitatea asociate cu infecŃia congenitală şi lipsa de acces în multe
zone la teste RPR cantitative, se recomandă ca toate gravidele care prezintă un rezultat pozitiv la testele non-
treponemice sau treponemice să fie tratate imediat. Riscurile asociate cu un sifilis netratat în perioada sarcinii
depăşesc cu mult riscul tratamentului nenecesar la mamele cu un rezultat fals-pozitiv .
7
Sifilisul şi infecŃia HIV. La majoritatea pacienŃilor HIV pozitivi răspunsul serologic pentru infecŃia cu Treponema pallidum
este nemodificat. Sunt rare cazurile în care s-au raportat reacŃii negative sau slab pozitive pentru un pacient cu sifilis
5
secundar .