Page 451 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

16.13 Toxocara canis: Anticorpi IgG

InformaŃii generale
Toxocaroza este o infecŃie produsă de un parazit din genul Toxocara, familia Ascarididae (de obicei Toxocara canis şi
mai rar Toxocara cati), contractată prin ingestia de sol contaminat cu ouă embrionate, provenite din fecalele animalului
gazdă. Embriogeneza se produce pe sol (sunt geohelminŃi) într-un interval de 2-5 săptămâni de la eliminarea ouălelor
1;3
de către animale. Astfel, infecŃiile la om nu se produc prin contactul cu fecale proaspete .
Toxocara canis are drept gazdă definitivă câinele. Câinele se infectează pe mai multe căi: prin ingestia ouălor
embrionate, pe cale transplacentară sau prin alăptare de la femelele infectate. Rezultatul imediat îl reprezintă
contaminarea masivă a solului cu ouă şi deci creşterea riscului de infecŃie. Contaminarea mediului cu ouă de Toxocara
şi igiena defectuoasă a alimentaŃiei asigură răspândirea infecŃiei. În cazul copiilor, o sursă importantă de infecŃie o
reprezintă locurile de joacă în care au acces animale.
În asemenea situaŃii omul reprezintă o gazdă intermediară accidentală şi improprie. În intestin larvele eclozează,
pătrund în perete şi migrează pe cale circulatorie, începându-şi ciclul perienteric. În timpul migrării prin ficat, plămâni,
rinichi, musculatură, SNC, ochi, reacŃia organismului împiedică evoluŃia larvelor, care ajung în aşa numitul „impas
1
parazitar”, sunt inactivate, iar ulterior dezintegrate şi resorbite .
3
Din acest motiv, subiecŃii infectaŃi nu pot transmite infecŃia altor persoane .
Manifestările clinice şi patologice ce însoŃesc reacŃia locală şi generală a organismului, în prezenŃa larvelor aparŃinând
altor specii de ascarizi decât cei care parazitează în mod obişnuit omul, sunt încadrate în aşa numitul Sindrom de
Larva Migrans Viscerală (SLMV).
Manifestările clinice depind de încărcătura parazitară şi de vârsta gazdei. Multe infecŃii sunt asimptomatice, singurul
indiciu fiind prezenŃa în hemoleucogramă a unei eozinofilii.
Simptomele apar mai ales în condiŃiile în care larvele sunt omorâte. Moartea larvelor determină reacŃii de
hipersensibilitate de tip imediat şi întârziat cu formare de granuloame la care participă eozinofilele. În aceste cazuri,
eozinofilia periferică poate atinge 70-80%. De asemenea se poate înregistra o creştere de IgE. Cele mai frecvente
forme clinice sunt:
• manifestările alergice;
• manifestările pulmonare: tuse, dispnee, subfebrilitate, imagini radiologice cu aspect congestiv, infiltrativ şi migrator;
• manifestările hepatice: dureri în loja hepatică, hepatomegalie, anorexie, greaŃă, febră;
• manifestările oculare (cele mai grave): uveită, neuroretinită, nevrită optică, leziuni retiniene granulomatoase, dezlipire
de retină .
1;2
Nu există o metodă definitivă de a diagnostica infecŃiile cu Toxocara iar sensibilitatea şi specificitatea reală a testelor
serologice nu poate fi determinată cu acurateŃe. Diagnosticul este şi mai mult complicat de variabilitatea răspunsului
imunologic umoral, care depinde de încărcătura parazitară şi localizarea infecŃiei. Totuşi, numeroase studii au arătat că
testele imunoenzimatice care folosesc un antigen excretor purificat din stadiul larvar au o sensibilitate şi specificitate
3
mult îmbunătăŃite, comparativ cu alte teste care utilizează antigene brute .
3
Pregătire pacient - testul nu necesită o pregătire prealabilă .
Specimen recoltat - sânge venos .
3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
3
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
3
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian .
3
Stabilitate probă - dacă testul nu se efectuează imediat, serul separat se va congela (stabilitate îndelungată la –20ºC
sau -70 ºC). CentrifugaŃi specimenele decongelate şi utilizaŃi supernatantul. EvitaŃi congelarea/decongelarea repetată .
3
Metodă - ELISA; testul foloseşte un antigen excretor-secretor provenit din larva de Toxocara .
3
Valori de referinŃă - test calitativ, dar rezultatul se exprimă în unităŃi de absorbanŃă (densitate optică OD):

Negativ: <0.3 unităŃi OD
Pozitiv: ≥0.3 unităŃi OD .
3
Limite şi interferenŃe
Rezultatele testului trebuie corelate întotdeauna cu diagnosticul clinic şi alte teste de laborator. Un rezultat negativ nu
exclude o toxocaroză; datorită nivelului scăzut de anticorpi în stadiile precoce ale infecŃiei testul poate indica rezultate
negative sau echivoce. Dacă există o suspiciune clinică, testul trebuie repetat dupa 2-4 săptămâni. Un rezultat pozitiv
3
nu exclude influenŃa altor patogeni .