Page 456 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 456

16.15 Toxoplasma gondii: Aviditate anticorpi IgG

                  InformaŃii generale şi recomandări
                  Depistarea anticorpilor specifici reprezintă metoda primară de diagnostic al infecŃiei cu Toxoplasma gondii, cele mai
                  larg utilizate fiind testele imunoenzimatice.
                  Persoanele sunt testate iniŃial pentru prezenŃa anticorpilor IgG în scopul determinării statusului imun. ObŃinerea unui
                                                                                     4
                  rezultat pozitiv indică infecŃia specifică, dar nu se poate preciza momentul dobândirii acesteia (cantitatea de anticorpi
                  IgG  s-a  dovedit  a  fi  un  indicator  neconcludent  pentru  infecŃia  recentă ),  de  aceea  se  recomandă  determinarea
                                                                       3
                  anticorpilor IgM. Un rezultat negativ pentru anticorpii IgM exclude practic infecŃia recentă, dar un rezultat pozitiv este
                  dificil de interpretat deoarece anticorpii specifici IgM pot fi depistaŃi prin metode imunoenzimatice până la 18 luni de la
                  dobândirea infecŃiei acute.
                  Dificultatea cea mai mare de interpretare a unui rezultat pozitiv pentru anti-Toxoplasma IgM este întâlnită la pacientele
                  gravide, la care stabilirea momentului infecŃiei este crucială pentru managementul corect al sarcinii .
                                                                                        4
                  ApariŃia testelor de aviditate pentru anticorpii anti-Toxoplasma IgG (1989, Hedman, Finlanda) bazate pe intensitatea
                  legării anticorpilor specifici IgG de antigenul multivalent Toxoplasma, a revoluŃionat diagnosticul serologic al infecŃiei.
                  Numeroase studii au arătat utilitatea testelor de aviditate în diverse situaŃii clinice în care stabilirea momentului infecŃiei
                  şi diferenŃierea infecŃiei primare de cea secundară sunt vitale.
                  Testul de aviditate IgG reprezintă o metodă care permite diferenŃierea unei infecŃii recente de o infecŃie mai veche,
                  folosindu-se o singură probă de ser (în majoritatea cazurilor). Acest test trebuie folosit ca metodă complementară în
                                                                                                   1;3
                  diagnosticul toxoplasmozei dobândite şi în identificarea sarcinilor cu risc de transmitere transplacentară a infecŃiei .
                  Datele  actuale  indică  faptul  că  testul  de  aviditate  are  utilitate  mai  mare  în  excluderea  (în  cazul  unei  avidităŃi  IgG
                                                                                      3
                  crescute) decât în confirmarea unei infecŃii dobândite recent (în cazul unei avidităŃi IgG scăzute) .
                  Efectuarea  testului  la  pacientele  gravide  în  cursul  primelor  16  săptămâni  de  sarcină  oferă  şansa  de  a  reduce
                  monitorizările în dinamică şi de asemenea necesitatea de a recurge la metode invazive (amniocenteză cu determinări
                  PCR  din  lichidul  amniotic).  Reduce,  de  asemenea,  riscul  unui  tratament  nenecesar  cu  spiramicină  sau  alte
                  medicamente,  precum  şi  anxietatea  pacientelor  asociată  cu  testări  suplimentare.  Astfel,  demonstrarea  prezenŃei
                  anticorpilor IgG de aviditate crescută în primul trimestru de sarcină exclude net infecŃia maternă primară; în aceste
                                                                                                1
                  situaŃii fătul are o şansă foarte mică de a dezvolta infecŃie congenitală, intervenŃia terapeutică nefiind necesară .
                  Pregătire  pacient  şi  specimen  recoltat  -  pentru  interpretarea  corectă  a  rezultatelor  se  recomandă  ca  testul  de
                  aviditate să  fie efectuat  din acelaşi ser  în care s-au determinat  anticorpii  IgG şi eventual  IgM; din acest motiv,  în
                  laborator se vor păstra timp de o lună serurile din care s-au efectuat determinări serologice pentru Toxoplasma .
                                                                                                 2
                  Metoda - imunochimică prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay) .
                                                                                2
                  Interpretarea rezultatelor - în laboratorul Synevo Bucureşti se calculează indexul de aviditate, adică raportul dintre
                  cantitatea de anticorpi cu aviditate crescută şi cantitatea anticorpilor specifici totali:
                  - index de aviditate ≥ 0.300 (aviditate crescută) -  indica net o infecŃie dobândita în urmă cu cel puŃin 4 luni;
                  - 0.200 ≤ index de aviditate < 0.300 (aviditate intermediară) - nu permite diferenŃierea unei infecŃii recente de o infecŃie
                  veche şi de aceea se recomandă alte metode de diagnostic (determinări serologice în dinamică);
                  - index de aviditate < 0.200 (aviditate scăzută) - sugerează o infecŃie recentă; cu toate acestea, înainte de stabilirea
                  atitudinii  terapeutice  se  recomandă  efectuarea  altor  metode  de  confirmare  intr-un  centru  de  referinŃă  (in  cazul
                  pacientelor  gravide,  amniocenteză  cu  efectuare  de  culturi  sau  determinări  PCR  pentru  confirmarea  infecŃiei
                  congenitale) 1;2;3;4 .
                  Limite şi interferenŃe
                  Nu se recomandă folosirea testului în scop de screening, înaintea demonstrării pozitivităŃii anticorpilor IgG.
                  Testul nu poate fi folosit în stadiile timpurii ale infecŃiei, deoarece nivelul anticorpilor IgG specifici trebuie să fie suficient
                  de mare pentru a permite măsurarea indexului de aviditate .
                                                            4
                  Testul nu a fost validat pentru:
                      -   nou-născuŃi;
                      -   pacienŃi care suferă de toxoplasmoză cronică (cu limfadenopatii persistente);
                      -   pacienŃi imunodeprimaŃi;
                      -   cazurile de reactivare sau reinfecŃie cu Toxoplasma gondii.
                  Rezultatele nu sunt concludente la pacienŃii care au primit transfuzii sau alte produse de sânge în ultimele luni.
                  Interpretarea  testului poate  fi eronată  în  situaŃiile  în care pacienŃii au primit deja  tratament antiparazitar,  deoarece
                  acesta poate afecta cinetica maturării IgG în cursul infecŃiei .
                                                            2
   451   452   453   454   455   456   457   458   459   460   461