Page 464 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

17. TESTE ALERGOLOGICE IN VITRO

InformaŃii generale şi recomandări
Diagnosticul bolilor alergice este un proces complex la care contribuie anamneza, examenul fizic, metodele de testare
in vivo şi in vitro.
ReacŃiile alergice se pot manifesta în diverse organe şi la grupe de vârstă diferite.
Termenul de “alergie” este larg utilizat în lumea medicală şi non-medicală, adesea în mod nejustificat. Demonstrarea
implicării mecanismelor imunologice este esenŃială pentru a considera manifestările pacientului ca fiind de natură
alergică şi a le diferenŃia de alte reacŃii adverse la alimente şi medicamente la care mecanismele imunologice nu pot fi
dovedite.
Prezentăm în continuare câteva definiŃii ale termenilor şi noŃiunilor de bază în alergologie:
Atopie – tendinŃa personală sau familială de a produce anticorpi IgE ca răspuns la cantităŃi mici de alergeni, de obicei
proteine, şi de a dezvolta simptome tipice de astm, rinoconjunctivită sau eczemă/dermatită. Termenul de “atopie”
descrie această predispoziŃie clinică şi nu trebuie folosit pentru a descrie boli.
Alergie – o reacŃie de hipersensibilitate iniŃiată prin mecanisme imunologice. La majoritatea pacienŃilor anticorpii
responsabili de manifestările alergice sunt de tip IgE, de aceea, în aceste cazuri, este vorba de o alergie mediată IgE.
Mai există şi un alt tip de alergie: alergia mediată non-IgE. În acest tip de alergie sunt incluse boala serului, alveolita
alergică (afecŃiuni mediate IgG), dermatita de contact (alergie mediată celular prin limfocitele T) etc.
Hipersensibilitatea determină simptome sau semne reproductibile în mod obiectiv, iniŃiate de expunerea la un stimul
definit, prezent într-o cantitate tolerată de subiecŃii normali.
Termenul de “hipersensibilitate” este folosit ca un fel de “umbrelă” pentru a include pe lângă reacŃiile alergice şi alte
manifestări la care nu s-a dovedit a fi implicat un mecanism imunologic, cum este cazul hipersensibilităŃii la aspirină.
DefiniŃia de mai sus nu include răspunsurile clasice la infecŃie, autoimunitate sau reacŃiile toxice. Termenul de
“pseudoalergie” trebuie abandonat.
Revenind la atopie, aceasta este o condiŃie moştenită. De exemplu, riscul unui copil de a dezvolta o alergie mediată
IgE este de 40-60% dacă ambii părinŃi sunt atopici. La copiii cu predispoziŃie mare, sensibilizarea IgE şi afecŃiunile
atopice se instalează precoce în cursul vieŃii. Fenotipul alergic se exprimă variat în diferite perioade ale vieŃii. Astfel,
alergiile alimentare joacă un rol predominant în primii ani de viaŃă. Manifestările clinice sunt reprezentate în special de
dermatita atopică şi simptomele gastrointestinale. Pe măsură ce prevalenŃa alergiilor alimentare scade cu vârsta,
creşte semnificaŃia alergenilor inhalanŃi, cu instalarea simptomatologiilor de tract respirator superior şi inferior. În multe
cazuri rinita alergică poate fi considerată un precursor al astmului bronşic.
Unele persoane care nu pot fi încadrate ca fiind “atopice” scapă sensibilizării la alergeni obişnuiŃi în copilărie şi
adolescenŃă, dar dezvoltă o alergie mediată IgE mai târziu, atunci când sunt expuse la doze mari de alergeni, adesea
în prezenŃa unor adjuvanŃi cum ar fi fumul de Ńigară. Această situaŃie este întâlnită cel mai adesea în cazul alergiilor
profesionale. În cazul alergiilor la venin de insecte şi la unele medicamente sunt implicate tot mecanisme mediate IgE,
4
dar sunt afectate în aceeaşi măsură şi persoanele atopice şi cele non-atopice .
4
Schema de mai jos sintetizează informaŃiile prezentate :