Page 469 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Penicilinile naturale şi semisintetice prezintă o structură comună-acid 6-amino penicilanic-alcătuită din inelul
betalactam legat de tiazolidină; diferă între ele prin catena laterală fixată la funcŃia 6-amino. Pe de altă parte,
cefalosporinile sunt alcătuite ca şi penicilinile din inelul betalactam, care este însă legat de un inel de 1,3 tiazină.
ExistenŃa grupărilor beta-lactam în molecula penicilinelor şi a cefalosporinelor favorizează reacŃii de sensibilizare
încrucişată între aceste antibiotice. IncidenŃa acestora este însă destul de scăzută în special pentru cefalosporinele de
generaŃia a doua şi a treia.
Penicilina şi derivatele sale semisintetice se comportă ca haptene care devin alergene numai dacă în urma combinării
lor cu proteine plasmatice sau tisulare rezultă un complex medicament-proteină sau metabolit medicament-proteină
care stimulează răspunsul imun. Se consideră că există două tipuri de determinanŃi alergenici în penicilină şi anume:
- determinantul alergenic major (80-85% din totalul metaboliŃilor) benzilpeniciloil;
- determinanul alergenic minor format din penicilina cristalină, benzilpeniciloat şi alfabenzil peniciloilamina.
ReacŃiile alergice de tip imediat sunt mediate prin anticorpi IgE îndreptaŃi fie împotriva determinantului major, fie a celor
minori, fie împotriva amândorura. Trebuie menŃionat faptul că testele alergologice in vitro depistează numai anticorpi
IgE îndreptaŃi împotriva determinanŃilor majori.
Studiile efectuate pentru a identifica zonele de legare a anticorpilor IgE la nivelul moleculelor de penicilină a
demonstrat existenŃa unor determinanŃi haptenici heterogeni reprezentaŃi de catenele laterale precum şi de inelele
betalactam şi tiazolidină. Ca urmare a existenŃei unor epitopi imunogeni localizaŃi la nivelul catenelor laterale este
posibil să se dezvolte reacŃii alergice specifice numai anumitor peniciline semisintetice (spre exemplu, ampicilină şi
amoxicilină), testele pentru benzilpenicilină fiind negative în aceste situaŃii. Astfel este important ca evaluarea
pacienŃilor cu fenomene alergice la peniciline să includă pe lângă testarea clasică faŃă de Penicilloyl G
2;5
(benzilpenicilloyl) şi determinări de IgE specifice faŃă de Ampicilloyl, Amoxicilloyl şi Penicilloyl V .

5. Alergenii profesionali
Bolile alergice profesionale rezultă în urma contactului cu alergeni prezenŃi la locurile de muncă. Severitatea
simptomelor este dictată de orarul de lucru, existând tendinŃa de dispariŃie a manifestărilor clinice în perioadele mai
lungi de concediu. În mod obişnuit, contactul cu alergenii profesionali se realizează prin inhalare şi pe cale cutanată.
Una din cele mai frecvent întâlnite boli profesionale este astmul bronşic profesional - afecŃiune caracterizată prin crize
recurente de obstrucŃie bronsică, reversibile spontan sau prin tratament, provocate de expunerea la noxe (pulberi,
vapori, aerosoli, gaze) degajate in atmosfera locurilor de muncă prin diverse procese tehnologice. Există două tipuri de
astm profesional, diferenŃiate pe baza existenŃei sau absenŃei unei perioade de latenŃă între expunere şi apariŃia
simptomelor: astmul cu perioadă de latenŃă la care se demonstreaza implicarea mecanismului imunologic
(sensibilizarea la anumite substanŃe) şi astmul “chimic-iritativ”, nealergic, fără perioadă de latenŃă, la care sindromul de
obstrucŃie bronşică se instalează după o expunere la concentraŃii mici/medii de gaze iritante, sub pragul la care se
declanşează o reacŃie bronhospastică la toŃi subiecŃii expuşi. Astmul bronşic profesional trebuie diferenŃiat de astmul
agravat la locul de muncă - astm bronşic preexistent, exacerbat de diverşi factori prezenŃi la locul de muncă: efort fizic
susŃinut, umezeală, praf, vapori, fum de Ńigară.
Principalii agenŃi etiologici ai astmului alergic profesional cuprind în general alergeni compleŃi (de origine animală sau
vegetală: păr, pene şi alte produse de la animale domestice şi de laborator, acarieni, insecte, mucegaiuri, făină de
peşte, crustacei, fructe de mare, enzime proteolitice, plante de cultură, furajere sau ornamentale, pulbere de esenŃe
indigene sau exotice, latex) sau haptene (compuşi chimici micromoleculari: izocianaŃi, vapori de formaldehidă,
anhidride, amine şi diamine, răşini epoxidice, compuşi ai platinei, cromului hexavalent, vanadiului, nichelului, cobaltului,
antibiotice). Durata expunerii necesare pentru instalarea unei sensibilizări este foarte variabilă: de la câteva săptămâni
sau luni, în cazul alergenilor puternici (ricin, gumă arabică, enzime proteolitice, etc) până la 10-15 ani în cazul
alergenilor slabi (ex: făina de cereale).
Ne vom referi în continuare la câŃiva alergeni profesionali ce pot fi identificaŃi prin determinarea IgE specifice în serul
persoanelor sensibilizate.
IzocianaŃii (diizocianatul de toluen TDI, difenilmetilen MDI şi hexametilen HDI), larg utilizaŃi în industria plasticelor,
cleiurilor şi vopselelor, poliuretanilor, adezivilor, elastomerilor, izolarea cablurilor electrice, sunt foarte iritanŃi pentru
căile respiratorii şi ochi. Au fost descrise numeroase afecŃiuni respiratorii, având la bază reacŃii de hipersensibilitate de
tip imediat sau întârziat: rinită, bronşită acută, astm, bronşită cronică, bronhopneumonie şi pneumonită prin
hipersensibilizare. Un procent de până 5% din muncitorii expuşi dezvoltă astm bronşic profesional. În serul persoanelor
expuse au fost depistate IgE specifice faŃă de haptenele izocianaŃilor în 14-19% din cazuri. Muncitorii asimptomatici au
în general nivele foarte scăzute sau nedetectabile de IgE specifice. Determinarea IgE specifice permite astfel
monitorizarea expunerii profesionale la izocianaŃi, nivelurile crescute fiind corelate cu agravarea expunerii.
Sensibilitatea determinarii IgE specifice este maximă atunci când recoltarea probei de sânge se face într-un interval de
o lună de la ultima expunere.