Page 466 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

A. Polenul atmosferic este alergenul atopic răspândit în toată zona temperată, răspunzător, în funcŃie de Ńară
şi localităŃi, de un număr relativ mare de rinite intermitente, rino-conjunctivite şi astm bronşic.
În mod obişnuit plantele cu polen alergogen se împart în: graminee, ierburi, arbori.
Gramineele cuprind circa 9000 de specii. Există variaŃii mari în lume în ceea ce priveşte polenizarea lor. În
Europa această perioadă cuprinde lunile mai-iulie. Cynodon dactylon, Lolium perenae, Sorghum halepense,
Bromus inermis, Holcus lanata, Phleum pratense, Triticum sativum, Festuca elation sunt cele mai importante
plante polenic alergogene în Ńara noastră şi în Europa temperată.
Polenul de ierburi este al doilea în ceea ce priveşte sensibilizarea polinică la noi în Ńară.
Sensibilizările cele mai numeroase şi mai severe apar la polenul de Ambrosia (Ambrosia artemisitolia,
psilostachya, trifida). În România aceste plante cresc pe Valea Mureşului, înfloresc vara târziu şi toamna
devreme, iar epidemiile de astm bronşic (sever) apar toamna târziu.
O oarecare importanŃă prezintă polenul de Artemisia absinthium, Artemisia vulgaris (pelin negru) şi
Crysantemum care apare în Ńara noastră mai ales la mijlocul şi sfârşitul verii.
În România, polenul de arbori este dominant în lunile martie-mai şi apoi iunie. Arborii, din punct de vedere
alergologic, reunesc familia Fagale, cu subdiviziunile ei. (ex.: Betulacee, Fagacee, Ulmacee, Platunacee,
Oleacee, etc). Deşi polenul de arbori este puŃin alergizant, în unele zone sensibilizarea poate fi importantă.
B. Fungii atmosferici sunt răspândiŃi pe tot globul, dar incidenŃa speciilor este diferită în funcŃie de continent
sau regiune şi, mai ales, de anotimpul în care s-a făcut cercetarea, ştiut fiind că aceştia se reduc în lunile de
iarnă până aproape de zero. Temperatura medie, curenŃii de aer, precipitaŃiile şi, mai ales, substratul util
hranei lor influenŃează decisiv prezenŃa şi înmulŃirea lor.
În Ńara noastră fungul dominant este Cladosporium care însă este puŃin alergizant, la fel ca şi
Penicillium spp. Alternaria spp. produce sensibilizări respiratorii rare, în timp ce Aspergillus spp. este
considerat a fi fungul cel mai important în apariŃia accidentelor alergice respiratorii.
C. Praful de casă este considerat pentru multe Ńări (inclusiv România) ca principalul alergen sensibilizant
respirator atât pentru rinita persistentă cât şi pentru astmul bronşic. El este de asemenea incriminat a fi
agentul etiopatologic pentru unele dermatite alergice.
Praful nu este în sine un alergen ci un amestec de alergeni. CompoziŃia sa diferă de la o casă la
alta şi de la un loc la altul. Acarienii, perii şi epidermele de animale, resturile de insecte şi fungi, plus resturile
de diverse vegetale constituie, în ordinea de mai sus a importanŃei, multitudinea compoziŃiei alergenice a
prafului de casă.
Principalul alergen din praful de casă este acarianul Dermatophagoides pteronyssinus, acesta fiind
şi primul identificat. Ulterior s-a descoperit şi al doilea acarian, Dermatophagoides farinae.
Acarienii se găsesc în scuamele umane. Un gram de praf de casă poate conŃine sute şi chiar mii
din aceşti alergeni, mai ales în lunile februarie-martie şi septembrie-noiembrie.
Sensibilizarea la alergenul provenit din gândacul de bucătărie, în praful de casă sau ca alergen
separat, a fost raportată relativ frecvent în ultimii ani; pot fi infectate bucătăriile, aparatura pentru încălzit apa
şi sistemele centrale de încălzire, aparatele de radio şi televiziune, ca şi frigiderele deschise. La subiecŃii
sensibilizaŃi, alergizarea duce la apariŃia astmului bronşic sau a rinitei persistente ca alergen inhalant, dar
este incriminat a avea un rol şi ca alergen ingestant. Insectele respective fac parte din familia Blatidelor şi
sunt ubicuitare. Sunt cunoscute mai ales: Blatella germanica, Blatta orientalis, Periplaneta Americana ca şi
Blatta africana.
D. În afara componentelor alergenice din praful de casă, care provin din peri şi epiderme de animale, acestea
pot reprezenta uneori alergeni de sine stătători, extrem de puternici.
Alergenul “păr de pisică” este un alergen puternic şi răspândit în măsura în care pisica este un
oaspete obişnuit în casele noastre, cu copii sau fără. Antigenul este o glicoproteină, conŃinut în principal în
salivă, dar existând în cantitate importantă şi în extractele de păr, ca rezultat al “spălării” lor prin saliva
proprie. Sensibilizarea umană se manifestă sub formă de rinită persistentă sau astm bronşic, uneori sever.
Alergenul “păr de câine” are putere sensibilizantă relativ mică, deşi câinii reprezintă populaŃia de
animale domestice cea mai mare. Alergenii sunt conŃinuŃi în scuame, dar se pot găsi şi în urină, ser sau
salivă. Nu a fost identificat un alergen major, dar cel din scuame este mai important.
ReacŃiile alergice la cobai au fost descrise atât la personalul de laborator cât şi în mediul domestic,
datorită popularităŃii din ce în ce mai mari a cobailor ca animale de companie. Sursele de alergeni sunt
reprezentate de păr, urină, salivă şi epitelii. Persoanele sensibilizate pot dezvolta astm, rino-conjunctivită şi
1;2
dermatită atopică. Simptome clinice similare pot fi generate şi de expunerea la epiteliile de hamster .