Page 468 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

- portocalele (familia Rutaceae) consumate ca atare sau sub formă de sucuri proaspete induc frecvent manifestări
clinice la persoanele sensibilizate: tulburări gastrointestinale, angioedem, urticarie, rinită, brohospasm, sindromul
alergiei orale, anafilaxie.
- bananele (familia Musaceae) conŃin alergeni termostabili ce determină manifestări alergice ca sindromul alergiei
orale şi rino-conjunctivită, prin sensibilizare încrucişată cu polenul de ambrozie. În plus există alergie încrucişată între
banane şi latex, deci personalul sanitar poate prezenta manifestări anafilactice severe sau simple urticarii de contact,
induse de manipularea mănuşilor chirurgicale dar pregătite de sensibilizarea realizată pe cale orală prin consumul de
banane.
- ananasul (familia Bromeliaceae) poate determina la persoanele sensibilizate astm, rinită, tulburări gastrointestinale,
uneori angioedem sau chiar şoc anafilactic. Studiile au confirmat implicarea sa în sindromul latex-fructe.
Dintre legumele implicate în reacŃii alergice menŃionăm:
- legumele familiei Apiaceae: Ńelina şi morcovul. łelina poate determina atât manifestări oro-faringiene cât şi reacŃii
generalizate: urticarie, astm bronşic sau şoc anafilactic. Panalergenul profilină este responsabil de alergia încrucişată
cu polenul de mesteacăn şi pelin. Morcovul prezintă acelaşi spectru de reacŃii ca şi Ńelina dar cu o amplitudine mult mai
redusă.
- legumele familiei Solanaceae: cartofii şi roşiile. Cartoful conŃine alergene volatile capabile să inducă manifestări
extradigestive de rino-conjunctivită şi astm. Este implicat de asemenea în sindromul alergiei orale, prezentând reacŃie
încrucişată cu polenul de mesteacăn. Manifestările alergice determinate de roşii includ: urticarie-angioedem, dermatită,
sindromul alergiei orale, astm, rinită şi tulburări gastrointestinale. Prezintă alergie încrucişată cu diverse tipuri de
polenuri.
- ceapa (familia Alliaceae) induce manifestări de alergie alimentară, astm şi rino-conjunctivită la persoanele
sensibilizate. De asemenea, au fost descrise cazuri de anafilaxie indusă de efort după ingestia de ceapă.
O atenŃie specială trebuie acordată arahidelor (familia Fabaceae – arahidele aparŃin legumelor, spre deosebire de nuci
şi alune de pădure ) care se numără printre alimentele cele mai alergizante. Arahidele intră în compoziŃia unor prăjituri,
ciocolate, îngheŃate şi băuturi, fiind consumate însă, cel mai frecvent, sub forma lor integrală. Cei doi alergeni majori
sunt termostabili şi rezistenŃi la acŃiunea enzimelor digestive. Declanşează reacŃii alergice digestive şi extradigestive
(astm, rinită, urticarie şi eczeme), precum şi şoc anafilactic. Instalarea manifestărilor clinice se produce rapid (în câteva
minute), iar alergenii pot acŃiona şi pe cale inhalatorie (miezul arahidelor). Prezintă reacŃii alergice încrucişate cu
polenul unor graminee (floarea-soarelui) 1;2;3 .
Alergia la cacao a fost descrisă în special la personalul care lucrează în cofetării; clinic se poate manifesta ca rinită
alergică sau astm bronşic.
Piperul negru constituie unul din condimentele cu cea mai largă utilizare. La persoanele sensibilizate poate induce
manifestări clinice de severitate variabilă, de la prurit până la anafilaxie. Poate prezenta reacŃie încrucişată cu unele
2
legume şi polenuri, fiind implicat în apariŃia sindromului pelin-Ńelină-condimente .

3. Alergenii de insecte
Alergizarea prin înŃepătură de insecte nu este frecventă, însă poate fi extrem de gravă, chiar fatală.
Principalele insecte responsabile sunt albina (Apis melifera) şi viespea (Vespula spp.).
Toate proteinele din veninul de albină sunt alergice, dar mai ales hialuronidaza şi fosfolipaza A. După inocularea
veninului se observă relativ repede o reacŃie locală cu eritem şi edem important şi, în unele cazuri, şoc anafilactic cu
toate consecinŃele lui.
1
Uneori se remarcă prezenŃa unor sindroame clinice cum ar fi rinita şi astmul bronşic .

4. Alergenii medicamentoşi
În mod obişnuit reacŃiile adverse la medicamente se împart în reacŃii alergice sau non-alergice. Primele recunosc un
mecanism imunologic care se încadrează cel mai obişnuit în tipul I, mediat IgE, dar sunt posibile şi mecanismele de tip
II, III şi IV.
În tipul I de hipersensibilizare, mediată IgE, alergenii principali sunt: penicilina şi derivaŃii săi, nitrofurantoinul, extractele
alergenice, antiserurile străine (inclusiv gamaglobulinele), hormonii (ACTH, TSH, insulină) şi vaccinurile (toxoid tetanic,
gripal şi alte vaccinuri care conŃin componente din ou).
Antibioticile beta-lactamice (penicilinile şi cefalosporinile) constituie cea mai frecventă cauză de reacŃii alergice la
medicamente. Se estimează astfel că la pacienŃii trataŃi incidenŃa alergiei la penicilină variază între 0.7 şi 10%.
Sensibilizarea se poate produce în cursul administrării terapeutice (calea parenterală fiind mai riscantă decât cea
orală), ca urmare a consumului de alimente provenite de la animale tratate cu penicilină sau a expunerii profesionale.
Tabloul manifestărilor alergice IgE-mediate include urticarie, angioedem şi şoc anafilactic.