Page 467 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

2. Alergenii alimentari
Se apreciază că incidenŃa alergiilor alimentare la copilul mic este în proporŃie de 0.5-6%.
Trebuie diferenŃiate alergiile alimentare propriu-zise de hipersensibilizările non-alergice care sunt de asemenea
frecvente. De aceea este importantă cercetarea alergenilor alimentari.
Principalele alimente alergizante sunt: laptele de vacă, ouăle de pasăre, peştele, apoi carnea, nucile, fragii-căpşunile,
soia, arahidele, midii, scoici, crustacei, legume, fructe şi sucuri de fructe.
Destul de frecvent alergenii alimentari dau reacŃii încrucişate:
- cu alte alimente din aceeaşi familie (ex.: grâul cu secara sau nucile şi alunele cu alte categorii de alergeni
alimentari);
- cu alte categorii de alergeni alimentari: frecventa asociere a alergiei la unele fructe (măr, alune) şi unele legume
(Ńelină şi morcov);
- cu alŃi alergeni (polenuri); de exemplu, polenul de mesteacăn reacŃionează cu alunele sau murele şi cu Ńelina
crudă. Astfel, ingestia de alune la un pacient cu rinită alergică la polen de mesteacăn poate declanşa un puseu de
prurit faringian, însoŃit de salve de strănuturi şi rinoree.
Pe primul loc la noi în Ńară se află sensibilizarea la laptele de vacă, urmată de sensibilizarea la alergenii din ou.
Laptele de vacă conŃine 3 alergeni, alergenul major fiind beta-lactoglobulina, celelalte două fiind alfa-lactalbumina şi
cazeina. Alergenul major produce sindroame clinice la copilul mic, dar nu şi la adult.
Alergenii majori din ou sunt ovalbuminele şi ovomucoidul care sunt conŃinuŃi în albuşul de ou şi care sunt sensibilizanŃi
atât pentru copil, cât şi pentru adult.
Peştele conŃine fracŃiuni alergizante extrem de numeroase, majoritatea fiind termolabile. Alergenul M provenit de la cod
a fost primul alergen izolat ca fracŃiune pură. PacienŃii cu alergie la peşte prezintă adesea simptome dramatice, cum ar
fi crize severe de astm sau reacŃii anafilactice. ReacŃiile sistemice sunt induse adesea nu numai de ingestia de peşte ci
şi de inhalarea aburilor care rezultă din prelucrarea termică a acestuia.
Carnea, în special cea de porc, conŃine proteine alergenice, inclusiv gelatină, care dau frecvent reacŃii alergice.
Glutenul, proteina elastică din grâu, secară şi orz, întâlnit în industria biscuiŃilor, prăjiturilor şi pastelor, este implicat în
principal în patogenia bolii celiace (afecŃiune ereditară a sistemului imun, în care ingestia de gluten provoacă afectarea
mucoasei intestinului subŃire, având drept consecinŃă malabsorbŃia substanŃelor nutritive). Boala celiacă (denumită şi
intoleranŃă la gluten), cauzată de anticorpi IgA şi IgG faŃă de gluten (gliadină) trebuie diferenŃiată de alergia la
proteinele din cereale (printre care se numără şi glutenul), care este mediată prin anticorpi IgE şi care se
caracterizează clinic prin manifestări de tip imediat (cutanate, digestive sau respiratorii).
Legumele şi fructele prezintă importanŃă în alergiile alimentare la copii mari şi adulŃi. Sunt implicate în special în
sindromul alergiei orale – o reacŃie imunologică la anumite proteine din fructe, legume şi nuci care se dezvoltă la unele
persoane cu alergie la polenuri. Simptomele pot rămâne cantonate la nivelul cavităŃii bucale (prurit, înŃepături, senzaŃie
de contracŃie a mucoasei jugale, gingivale, palatine şi labiale + micropapule şi vezicule) sau se pot extinde atât la
tegumentele periorale şi ale feŃei, cât şi la nivelul altor organe de şoc: tract respirator superior sau inferior, conjunctivă,
tract digestiv. În cazuri rare se poate instala chiar şoc anafilactic. Este important de menŃionat că reacŃiile alergice apar
în majoritatea cazurilor la ingestia de legume şi fructe crude; prelucrarea termică sau conservarea acestora elimină de
obicei manifestările. Antigenele alimentare implicate posedă epitopi prezenŃi în profiline, comuni cu cei ai unor specii
de polen (arbori, graminee, herbacee), astfel că manifestările clinice, deşi pot apărea ori de câte ori sunt consumate
alimentele respective, sunt mult agravate în cursul sezonului polinic.
Dintre reprezentanŃii fructelor distingem:
- fructele familiei Rosaceae: mere, caise, piersici, pere, căpşuni. Alergia la mere este de obicei asociată cu cea la
polenul de mesteacăn datorită similitudinii alergenilor; clinic predomină manifestările oro-faringiene. Mai pot apărea
rinită, astmă, edem laringian şi tulburări gastrointestinale. Piersicile pot induce atât manifestări orale cât şi reacŃii
sistemice: urticarie, astm şi chiar şoc anafilactic. Căpşunile constituie o cauză obişnuită de alergie la copii. Printre
manifestările clinice se numără: tulburări gastrointestinale, dermatită atopică, astm, rinită şi sindromul alergiei orale.
- fructele din familia Betulaceae includ în special alunele de pădure care au în componenŃa lor profiline ce
reacŃionează încrucişat cu polenul de mesteacăn. Produc de regulă sindrom alergic oral, dar sunt posibile şi reacŃii
anafilactice severe.
- fructele din familia Cucurbitaceae: pepene galben, pepene verde, dovleac. Pepenele galben induce simptome la
persoanele sensibilizate, în special la cei cu alergie la latex (sindromul latex-fructe). Sindromul alergiei orale reprezintă
cea mai obişnuită manifestare, dar pot apărea şi urticarie, tulburări gastrointestinale, dermatită, angioedem şi
anafilaxie.
- kiwi (familia Actinidiaceae) este implicat în special în producerea sindromului alergiei orale; se asociază adesea cu
sensibilizarea faŃă de mere şi alune. Aproximativ 17% dintre pacienŃii cu alergie la latex prezintă sensibilizare faŃă de
kiwi.