Page 476 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

18. TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

18.1 ADN viral hepatita B (cantitativ)

InformaŃii generale şi recomandări
Deşi sunt disponibile vaccinuri eficiente, infecŃia cu virusul hepatitei B continuă să rămână o problemă gravă de
sănătate publică. Peste 2 miliarde de persoane din întreaga lume prezintă dovada serologică a infecŃiei VHB (în
antecedente sau curentă), dintre care 350-400 milioane sunt în stadiul de infecŃie cronică. Hepatita cronică cu virus B
reprezintă a 10-a cauză de mortalitate, iar aproximativ 320.000 persoane mor anual datorită carcinomului hepatic
asociat cu infecŃia VHB.
Au fost raportate 8 genotipuri VHB (notate cu majuscule de la A la H), având distribuŃii geografice diferite .
8
Markerii serologici sunt folosiŃi adesea ca indicatori de diagnostic şi/sau prognostic ai infecŃiei VHB acute sau cronice.
Dintre aceştia, AgHBe reprezintă un marker de infecŃiozitate şi un indicator al replicării virale active, asociat cu boală
hepatică progresivă . Totuşi, existenŃa unor tulpini virale care fie produc AgHBe dar acesta nu este detectabil în ser, fie
2
şi-au pierdut capacitatea de a produce AgHBe chiar în prezenŃa unei infecŃii active, limitează utilitatea clinică a acestui
5
marker .
Cea mai eficientă şi directă metodă, cu valoare prognostică în evoluŃia infecŃiilor acute sau cronice, este detectarea
cantitativă a ADN-ului VHB din plasmă, prin tehnologia PCR. În plus, această metodă permite depistarea ADN-VHB în
cazurile de hepatită cronică B cu markeri serologici negativi.
Determinarea viremiei este utilă de asemenea pentru monitorizarea eficienŃei terapiei antivirale. Studiile au demonstrat
că o scădere rapidă şi susŃinută a nivelului ADN-VHB la pacienŃii aflaŃi sub tratament cu α-interferon, lamivudină,
adefovir sau dipivoxil reprezintă un factor predictiv pentru un răspuns terapeutic favorabil. Pe de altă parte,
7
monitorizarea viremiei poate avea valoare predictivă în ceea ce priveşte dezvoltarea rezistenŃei la lamivudină .
Specimen recoltat - sânge venos .
7
Recipient de recoltare - vacutainer ce conŃine EDTA ca anticoagulant .
7
Cantitate recoltată - cât permite vacuumul
7
7
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant .
Prelucrare necesară după recoltare - se separă plasma în maxim 1 zi de la recoltare prin centrifugare la 800-1600 x
g timp de 20 de minute la temperatura camerei, apoi se transferă intr-o eprubetă de polipropilen (sunt necesari min.
7
2mL de plasmă) .
Stabilitate probă - plasma separată poate fi păstrată timp de 72 de ore la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C sau cel
puŃin 6 săptămâni congelată la -80°C. Probele pot fi congelate/decongelate de maximum cinci ori fără pierderea ADN-
ului VHB .
7
Metodă - Real-time PCR (TaqMan): reacŃie de polimerizare în lanŃ cu detecŃie în timp real a produsului PCR acumulat,
prin măsurarea fluorescenŃei emise.
7
MenŃiune: procesarea probelor se face automat .
Factor de conversie: HBV-DNA (UI/mL) x5.82 = HBV-DNA (copii/mL).
Valori de referinŃă - ADN-VHB nedetectabil; limita de detecŃie a metodei în domeniul de linearitate este de 55 UI/mL;
un rezultat «nedetectabil» semnifică faptul că este vorba fie de o viremie foarte scăzută (sub limita de cuantificare), fie
7
de o viremie absentă .
Interpretarea rezultatelor
• Nivelul viremiei poate fi corelat cu markerii serologici, biochimici şi cu rezultatele biopsiei hepatice, pentru a indica
1
faza infecŃiei cronice VHB :

Faza infecŃiei Status AgHBe Nivelul ADN-VHB Nivelul ALT Examen histologic
(copii/mL)
Faza de toleranŃă AgHBe (+) Crescut (>10 ) Normal Normal sau inflamaŃie
5
imună minimă
5
Faza de AgHBe(+) Crescut (>10 ) Crescut InflamaŃie cronică
activitate imună sau antiHBe (+)
(hepatită
cronică)
5
Faza non- AgHBe (-) Scăzut (<10 ) Normal Normal sau inflamaŃie
replicativă Anti-Hbe (+) minimă
(purtător inactiv
de AgHBs)