Page 478 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

18.2 ADN HPV - detecŃie tipuri oncogene

InformaŃii generale şi recomandări
Papilomavirusurile umane (HPV) fac parte din familia Papovaviridae şi constituie un grup heterogen de virusuri de
dimensiuni mici, al căror genom conŃine un ADN circular dublu catenar.
Sunt cunoscute peste 100 tipuri diferite de HPV. În funcŃie de epiteliul infectat, se descriu două categorii de HPV:
- HPV cutanate, cu tropism pentru epiteliul keratinizat;
- HPV mucoase, cu tropism pentru epiteliul nekeratinizat.
În categoria virusurilor cu tropism pentru mucoase sunt incluse şi tipurile genitale; astfel, au fost identificate peste 40
de virusuri transmisibile sexual. La rândul lor, virusurile genitale sunt împărŃite în două grupuri, în funcŃie de asocierea
lor cu tumori maligne ale tractului genital:
- HPV cu risc scăzut: cele mai comune sunt tipurile 6 şi 11, mai rar 40, 42, 43, 44, implicate în producerea
condiloamelor (verucilor) genitale, ce nu prezintă risc de malignizare;
- HPV cu risc crescut (oncogene): cele mai importante sunt tipurile 16 şi 18, implicate în producerea leziunilor
scuamoase epiteliale (actuala denumire a neoplaziilor intraepiteliale cervicale CIN) şi a leziunilor maligne
genitale (mai ales cancerul invaziv de col uterin, dar şi de vulvă sau vagin).
Este important de menŃionat faptul că tropismul tisular al HPV nu este complet specific unei anumite zone anatomice,
astfel că tipurile 6 şi 11 pot afecta şi alte mucoase, în afară de cea genitală, spre exemplu: cavitatea bucală, mucoasa
conjunctivală şi tractul respirator .
5
InfecŃia genitală cu HPV reprezintă cea mai frecventă boală virală cu transmitere sexuală, anual fiind înregistrate în
toate lumea peste 500.000 cazuri noi. Studiile epidemiologice indică faptul că peste 70% din femeile active sexual sunt
infectate cu un tip de HPV, marea majoritate a infecŃiilor vindecându-se spontan, în decurs de 6-18 luni.
Asocierea tipurilor HPV oncogene cu neoplaziile de col uterin este în momentul de faŃă bine stabilită, prezenŃa
acestora fiind demonstrată în peste 95% din cancerele scuamoase ale colului 5;6;7 .
Tipurile HPV cu risc crescut produc oncoproteinele E6 şi E7, care leagă proteinele supresoare tumorale normale p53 şi
pRB şi induc în timp “mutaŃii” responsabile de proliferarea celulară anormală. Trebuie menŃionat faptul că infecŃia cu
HPV oncogene reprezintă condiŃia necesară dar nu suficientă pentru apariŃia procesului neoplazic, astfel că numai un
număr redus de paciente ce prezintă infecŃie persistentă vor dezvolta leziuni maligne. Acest lucru demonstrează că
este necesar să existe şi alŃi cofactori carcinogeni, printre care se numără: fumatul, consumul îndelungat (> 6 ani) de
contraceptive orale, imunosupresia persistentă, alte boli cu transmitere sexuală (ex.: infecŃia cu Chlamydia
trachomatis, HSV-2 etc.), comportamentul sexual (primul raport sexual la vârstă precoce, număr mare de sarcini şi/sau
avorturi, parteneri multipli) 2;5;7 .
Unele infecŃii cu HPV (cele care produc condiloame genitale) sunt identificate prin examen clinic, totuşi diagnosticul
acestora presupune în marea majoritate a cazurilor efectuarea examenului microscopic (test Papanicolau), pentru
depistarea unei citologii anormale, şi recurgerea la tehnici moleculare pentru demonstrarea prezenŃei ADN-HPV în
5
celulele infectate .
Examenul citologic Papanicolau deŃine de mult timp un rol esenŃial în screening-ul cancerului cervical. Laboratoarele în
care se efectuează acest test trebuie să comunice rezultatele folosind sistemul Bethesda de clasificare. Astfel, pentru
comunicarea rezultatelor anormale sunt utilizaŃi termenii “leziuni scuamoase intrapiteliale cu risc scăzut” şi “leziuni
scuamoase intraepiteliale cu risc crescut”. În prima categorie sunt incluse modificările citologice asociate cu displazie
uşoară; cea de-a doua categorie cuprinde modificările citologice asociate cu displazie moderată, displazie severă şi
carcinom in situ. Pacientele la care se depistează aceste tipuri de leziuni cervicale premaligne trebuie evaluate prin
examen colposcopic şi eventual bioptic. În cazurile în care la examenul citologic se obŃine un rezultat echivoc/ASC-US
(“celule scuamoase anormale de semnificaŃie nedeterminată”), există 3 modalităŃi de evaluare: 1) colposcopie; 2)
repetarea examenului citologic la intervale de 6 luni până se obŃin 3 rezultate negative; 3) efectuarea testului ADN-
1
HPV .
Deşi screening-ul prin examen citologic a reuşit să reducă mortalitatea prin cancer cervical, s-au descris numeroase
limitări ale citologiei:
- rezultatele sunt semnificativ influenŃate de calitatea probei recoltate;
- interpretarea furnizată de examenul microscopic este subiectivă;
- caracterul repetitiv al examinărilor poate conduce la un număr mare de erori de interpretare.
Sensibilitatea redusă a citologiei are implicaŃii medicale, economice şi medico-legale majore .
6
În martie 2003 organizaŃia FDA a aprobat utilizarea în SUA a testului ADN-HPV în programul de screening al
cancerului cervical la pacientele ≥ 30 ani, împreună cu examenul citologic. Decizia s-a bazat pe faptul că testarea HPV
4
s-a dovedit a fi mai sensibilă decât examenul citologic la toate grupele de vârstă şi în toate studiile efectuate .