Page 482 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

18.4 ARN viral hepatita C (cantitativ)

InformaŃii generale şi recomandări
Virusul hepatitei C (VHC), membru al familiei Flaviviridae, se transmite în principal pe cale parenterală, frecvenŃa
infecŃiei VHC fiind mare la pacienŃii cu transplant de organe sau transfuzii de sânge, la persoanele cu abuz intravenos
2;4
de droguri şi la cei cu dializa renală .
InfecŃiile acute sunt în generale uşoare sau asimptomatice, dar progresia către hepatita cronică se înregistrează în 60-
90% din cazuri.
Caracterizarea genomului VHC şi a proteinelor codificate de acesta a permis dezvoltarea atât a metodelor serologice
pentru determinarea anticorpilor specifici cât şi a testelor moleculare pentru confirmarea diagnosticului şi monitorizarea
terapiei. PrezenŃa anticorpilor anti-VHC este doar un indicator de expunere la VHC şi nu poate fi considerată un marker
pentru infecŃia curentă .
2
Dintre markerii biochimici ai afectării hepatice, nivelul alaninaminotransferazei (ALT) a fost considerat un element
important în decizia de a efectua biopsie hepatică şi/sau de a iniŃia terapia antivirală. Cu toate acestea, gradul creşterii
ALT-ului nu poate fi direct corelat cu nivelul infecŃiei VHC deoarece: la pacienŃii cu hepatită cronică C nivelul seric al
ALT poate fluctua spontan, fiind posibile perioade îndelungate de remisiune biochimică; nivelul ALT poate fi influenŃat
de alŃi factori cum ar fi consumul de alcool, medicaŃia asociată, prezenŃa altor infecŃii virale, steatoza hepatică non-
alcoolică; există o categorie de pacienŃi (estimată recent la 20-40% din cazurile de infecŃie cronică VHC) care prezintă
1
un nivel persistent normal sau discret crescut al ALT, în condiŃiile unei replicări virale continue .
Pe de altă parte, detecŃia prin amplificarea acizilor nucleici cu ajutorul reacŃiei de polimerizare în lanŃ (PCR) oferă o
măsură a replicării virale, fiind utilă atât pentru diagnosticul infecŃiei active cât şi pentru monitorizarea tratamentului.
Noile teste care cuantifică încărcătura virală prin tehnologia ”real-time PCR” au o sensibilitate mai mare şi un domeniu
de linearitate (măsurabil) mult extins, în comparaŃie cu tehnologia PCR conventională .
2;4
În ceea ce priveşte diagnosticul, folosind metoda PCR, este posibilă detecŃia viremiei VHC înainte de sero-conversia
imunologică .
4
Protocolul de tratament al hepatitei cronice VHC include asocierea unui preparat de interferon pegylat cu ribavirină,
cuantificarea ARN-VHC fiind utilă pentru stabilirea viremiei bazale şi monitorizarea încărcăturii virale în timpul
tratamentului, având rol în evaluarea eficienŃei terapiei şi identificarea pacienŃilor care nu vor beneficia probabil de
continuarea tratamentului .
2;4
Specimen recoltat - sânge venos .
4
Recipient de recoltare - vacutainer ce conŃine EDTA ca anticoagulant .
4
Cantitate recoltată - cât permite vacuumul.
4
4
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant.
Prelucrare necesara după recoltare - se separă plasma în maxim 1 zi de la recoltare prin centrifugare la 800-1600 x
g timp de 20 de minute la temperatura camerei, apoi se transferă într-o eprubetă de polipropilen (sunt necesari minim
4
2mL de plasmă).
Stabilitate probă - plasma separată poate fi păstrată timp de 72 de ore la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C sau cel
puŃin 6 săptămâni congelată la -80°C. Probele pot fi congelate/decongelate de maximum cinci ori fără pierderea ARN-
4
ului VHC .
Metodă - Real-time PCR (TaqMan): reacŃie de polimerizare în lanŃ cu detecŃie în timp real a produsului PCR acumulat,
prin măsurarea fluorescenŃei emise.
MenŃiune: procesarea probelor se face automat .
4
Valori de referinŃă - ARN-VHC nedetectabil; limita de detecŃie a metodei în domeniul de linearitate este de 45UI/mL;
un rezultat «nedetactabil» semnifică faptul că este vorba fie de o viremie foarte scăzută (sub limita de cuantificare), fie
de o viremie absentă .
4
Interpretarea rezultatelor
ObŃinerea unui rezultat pozitiv indică prezenŃa unei infecŃii active.
Interferonul pegylat este indicat pentru tratamentul hepatitei cronice tip C la pacienŃii adulŃi cu ARN-VHC pozitiv,
precum şi la pacienŃii cu ciroză hepatică compensată postinfecŃie virală C. La pacienŃii cu hepatită cronică tip C, modul
optim de folosire a interferonului pegylat este în asociere cu ribavirina.
Aprecierea răspunsului la tratament se face la:
- 12 săptămâni: răspunsul virusologic precoce definit ca scăderea cu 2 log10 a ARN-VHC faŃă de nivelul de bază sau
viremie nedetectabilă la 12 săptămâni de terapie; pacienŃii care nu îndeplinesc aceste criterii sunt consideraŃi “non-
responders” şi nu au indicaŃie de continuare a tratamentului antiviral;
- 6 luni de la încheierea tratamentului: răspunsul virusologic susŃinut definit ca ARN-VHC nedetectabil la 6 luni după
încheierea tratamentului.