Page 550 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

20.7 Mercur în sânge şi urină

InformaŃii generale
Mercurul este un metal fluid alb-argintiu întâlnit atât în rocile vulcanice şi sedimentare, cât şi sub forma minereului
cinabar (sulfid de mercur). Este neesenŃial pentru procesele biologice şi toxic pentru toate organismele. Mercurul şi
compuşii săi au numeroase aplicaŃii industriale: contoare electrice, termometre, aditivi, conservanŃi antimicrobieni în
2
vopsele, cosmetice şi produse farmaceutice .
În mod obişnuit mercurul în forma organică nu este întâlnit în mediul industrial.
IntoxicaŃia acută sau cronică cu mercur afectează rinichii, SNC şi tractul gastrointestinal.
Triada simptomatică în intoxicaŃia cu mercur este următoarea: disfuncŃii articulare, perturbarea activităŃii musculare şi
îngustarea câmpului vizual. Expunerea cronică la formele metalice şi anorganice ale mercurului determină nervozitate,
tremor şi iritaŃia mucoaselor. IntoxicaŃia cu mercur anorganic este asociată în principal cu efecte periferice:
gastroenterită şi nefrită tubulară, pe când expunerea la compuşii organici afectează în principal SNC, fiind posibile
leziuni severe şi ireversibile.
IntoxicaŃia cronică cu mercur anorganic este o boală profesională ce afectează în special minerii şi muncitorii din
topitorii.
Cea mai obişnuită sursă neindustrială de intoxicaŃie cu mercur este consumul de peşte contaminat cu metil-mercur .
4
Recomandări pentru determinarea mercurului
- mercurul în sânge: cel mai bun test pentru diagnosticul intoxicaŃiei cu mercur organic (această formă de mercur este
localizată în principal în eritrocite);
4
- mercurul în urină: monitorizarea expunerii la mercur (în special forma anorganică) .
Pregătire pacient - pentru evaluarea expunerii profesionale, momentul optim al recoltarii probelor de sânge este la
4
încheierea schimbului, la sfârşitul săptămânii de lucru; probele de urină vor fi recoltate înainte de intrarea în schimb .
3;4
Specimen recoltat - 1) sânge venos; 2) o probă de urină spontană .
Cauze de respingere a probei - specimen coagulat .
3;4
Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce conŃine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2)
3;4
eprubetă pentru urină .
3;4
Cantitatea recoltată - 1) cât permite vacuumul; 2) 10 mL .
3
Prelucrare necesară după recoltare - nu este necesară .
Stabilitate probă - probele de sânge şi urină se păstrează la temperatura camerei până în momentul lucrului .
3;4
3
Metodă - spectrometrie cu absorbŃie atomică .
Valori de referinŃă
1;4
3
Mercurul în sânge : Mercurul în urină :
< 7.2 µg/L. < 20 µg/L, < 5 µg/g creatinină;
Expunere profesională : LBT = 10 µg/L; LBT = 35 µg/g creatinină.
5
LBT = limita biologică tolerabilă.
4
Factor de conversie : µg/L x 0.005 = µmol/L;µmol/L x 200= µg/L.
Valori critice 1
Mercurul în sânge - nivel toxic: >150 µg/L; nivel letal: > 800 µg/L.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Appendix G: Minerals in Human Nutrition. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams
& Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1156-1157.
2. Jill C.Merill, et al. Metals. In Principles and Methods of Toxicology. Taylor & Francis, 4 Edition, 2001, 669-670.
th
3. Laborator Synevo. ReferinŃe specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2006. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Mercury, Blood and Urine. www.labcorp.com. 2003.
Ref Type: Internet Communication.
5. Norme generale de protecŃie a muncii. Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale. Nr. 508/2002.