Page 554 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

20.10 Zinc în plasmă şi urină

InformaŃii generale
Zincul este un oligoelement esenŃial, component al mai multor sisteme enzimatice. Este stocat în Ńesutul osos şi
muscular; mobilizarea din aceste depozite se realizează cu dificultate, chiar în condiŃiile unui deficit de zinc. AbsorbŃia
intestinală creşte atunci când se înregistrează o scădere a depozitelor.
Deficitul de zinc determină inapetenŃă, tulburări de creştere (anomalii ale scheletului, alterarea sintezei colagenului),
alopecie şi întârzierea procesului de vindecare a rănilor; în cazul unui deficit sever se instalează hipogonadism şi
1;2
nanism care sunt ameliorate prin suplimentarea zincului . Pe de altă parte, trebuie menŃionat faptul că administrarea
4
cronică a preparatelor orale de zinc interferă cu absorbŃia cuprului şi poate precipita deficitul acestuia .
Din punct de vedere industrial, zincul este un metal alb-albăstrui, extras din minereuri şi folosit în aliaje, în procesul de
galvanizare a fierului pentru a preveni coroziunea şi oxidarea, precum şi în numeroşi compuşi utilizaŃi în industria
cosmeticelor şi medicamentelor. La temperaturi apropiate de punctul de fierbere, zincul volatilizeaza şi generează prin
oxidare fumul de oxid de zinc.
Expunerea acută la oxid de zinc determină iritaŃia tractului respirator, tuse, dureri toracice, cefalee, greaŃă, febră şi
2
mialgii .
Clorura de zinc este un alt compus produs în generatoarele de fum chimic ; inhalarea acestui material coroziv
4
2
provoacă pneumonită chimică, obstrucŃie bronşică şi alveolară, uneori letale .
Recomandări pentru determinarea zincului
- zincul seric: monitorizarea expunerii la zinc; evaluarea unui posibil deficit în caz de alimentaŃie parenterală prelungită,
pacienŃi cu arsuri severe sau afecŃiuni cronice grave, alcoolici, diabetici, anorexici, dietă vegetariană, sindroame de
malabsorbŃie; confirmarea acrodermatitei enteropatice; monitorizarea administrării orale de zinc în boala Wilson,
monitorizarea administrării intravenoase a zincului ;
1;4
- zincul urinar: monitorizarea expunerii la zinc; evaluarea nivelurilor scăzute de zinc seric, precum şi a complianŃei la
terapie a pacienŃilor cu boala Wilson .
4
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
3;4
3;4
Specimen recoltat - 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană .
Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce conŃine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas
de 2- 3 litri şi pahar de plastic de unică folosinŃă, pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore;
nu se folosesc conservanŃi; 3) eprubetă pentru urină .
3;4
3;4
Cantitatea recoltată - 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL .
Prelucrare necesară după recoltare - se separă plasma prin centrifugare şi se transferă într-un tub de plastic în
vederea transportului (pe tub se va preciza tipul produsului: plasmă) .
3
Stabilitate probă - probele de ser/plasmă şi urină se menŃin la temperatura camerei până în momentul lucrului .
3;4
Metodă - spectrometrie cu absorbŃie atomică .
3
Valori de referinŃă
3;4
3;4
Zincul plasmatic : Zincul urinar :
< 4 luni: 65-137 µg/dL; 150-1200 µg/24h; 100-900 µg/g creatinină.
4-12 luni: 65-130 µg/dL;
1-5 ani: 65-118 µg/dL;
6-9 ani: 78-105 µg/dL;
10-13 ani - F: 78-118 µg/dL;
- B: 78-98 µg/dL;
14-19 ani - F: 59-98 µg/dL;
- B: 65-118 µg/dL;
AdulŃi: 46-150 µg/dL.
4
Factor de conversie: µg/dL x 0.153 = µmol/L; µmol/L x 6.54 = µg/dL .
Interpretarea rezultatelor
4
Asocierea nivelului redus al zincului seric cu valori scăzute ale excreŃiei urinare confirmă deficitul de zinc .
Limite şi interferenŃe
Scăderea zincului seric se înregistrează în stări febrile, sepsis, stres, infarct miocardic, terapie cu estrogeni (se
produce o mobilizare a zincului din ser în ficat de către interleukine). Valori scăzute mai pot fi întâlnite în uremie, fără
să existe o reducere a nivelului tisular.
Niveluri crescute ale zincului seric pot fi întâlnite într-o afecŃiune familială, fără să existe semne de toxicitate sau
depozite crescute.