Page 545 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

20.4 Cupru în plasmă şi urină

InformaŃii generale
Cuprul este un component esenŃial al unor sisteme enzimatice implicate în producerea hemoglobinei, metabolismul
glucidic, biosinteza catecolaminelor şi formarea legăturilor încrucişate (“cross-linking”) între fibrele de colagen, elastină
şi keratină din firul de păr.
Deficitul de cupru determină anemie, neutropenie şi tulburări de creştere, în special la copii.
Aportul de cupru se realizează în principal prin dietă; absorbŃia sa se efectuează cu uşurinŃă, dar este limitată de
mecanismele homeostatice după atingerea necesarului. Dupa absorbŃie cuprul este legat de albumină şi
ceruloplasmină, iar apoi este depozitat în ficat şi mai puŃin în rinichi. Principala cale de eliminare a cuprului este cea
2;4
biliară, excreŃia urinară fiind mică .
Boala Wilson este o afecŃiune autozomal-recesivă caracterizată prin perturbarea homeostaziei normale a cuprului:
alterarea excreŃiei biliare a cuprului, retenŃie excesivă a cuprului în ficat, scăderea concentraŃiei ceruloplasminei şi
creşterea excreŃiei urinare a cuprului. Clinic se manifestă prin leziuni hepatice, renale, neurologice, corneene şi anemie
hemolitică.
Sindromul Menkes este o afecŃiune multisistemică letală asociată cu simptome neurodegenerative şi anomalii ale
Ńesutului conjunctiv, care are drept cauză deficitul uneia sau mai multor enzime dependente de cupru .
2
Inhalarea cronică a particulelor de cupru care se formează în cursul diverselor procese de prelucrare (metalurgie,
placarea obiectelor cu cupru, sudură) poate determina greaŃă, vărsături, hepatomegalie, manifestări neurologice.
Expunerea acută conduce la iritaŃia căilor respiratorii superioare, febră şi dureri musculare .
4
Recomandări pentru determinarea cuprului
- cuprul seric: suspiciune de boala Wilson (se testează împreună cu ceruloplasmina); monitorizarea alimentaŃiei
enterale sau parenterale; intoxicaŃii acute;
2;4
- cuprul urinar: suspiciune de boala Wilson, monitorizarea intoxicaŃiei cronice .
Pregătire pacient - momentul recoltării probei de sânge nu este important pentru monitorizarea expunerii profesionale.
Specimen recoltat - 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană .
3;4
Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce conŃine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas
de 2- 3 litri şi pahar de plastic de unică folosinŃă, pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore;
nu se folosesc conservanŃi; 3) eprubetă pentru urină .
3;4
Cantitatea recoltată - 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL .
3;4
Prelucrare necesară după recoltare - se separă plasma prin centrifugare şi se transferă într-un tub de plastic în
3
vederea transportului (pe tub se va preciza tipul produsului: plasmă) .
Stabilitate probă - probele de plasmă şi urină se menŃin la temperatura camerei până în momentul lucrului .
3;4
Metodă - spectrometrie cu absorbŃie atomică .
3
Valori de referinŃă
3;4
3;4
Cuprul seric (plasmatic) : Cuprul urinar :
< 4 luni: 8.9-46 µg/dL; 2-80 µg/L; 3-35 µg/24h; <50 µg/g creatinină.
4-6 luni: 25-108 µg/dL;
7-12 luni: 51-133 µg/dL;
1-5 ani: 83-152 µg/dL;
6-9 ani: 83-133 µg/dL;
10-13 ani: 83-121 µg/dL;
14-19 ani - F: 70-159 µg/dL;
- B: 64-114 µg/dL;
AdulŃi - F: 76-152 µg/dL;
- B: 70-140 µg/dL.
4
Factor de conversie: µg/dL x 0.157 = µmol/L; µmol/L x 6.37= µg/dL .
Interpretarea rezultatelor 4
ConcentraŃia cuprului seric (plasmatic) reflectă atât cuprul legat de ceruloplasmină, cât şi cuprul “liber” legat mai slab
de albumină sau peptide circulante mici. Ceruloplasmina este un reactant de fază acută şi, deoarece această proteină
leagă o cantitate mare de cupru, atât cuprul seric, cât şi ceruloplasmina cresc în condiŃiile asociate cu inflamaŃie (ex.
poliartrita reumatoidă), sarcină şi tratament cu estrogeni. Pe de altă parte, nivelul cuprului seric scade în afecŃiuni
însoŃite de hipoproteinemie: nefroză, malnutriŃie, malabsorbŃie, fără să reflecte neapărat reducerea depozitelor
hepatice de cupru. De asemenea se mai înregistrează o scădere a cuprului seric în cursul tratamentului cu ACTH,
glucocorticoizi şi valproat.