Page 148 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 148

6  ELEMENTE DE BAZĂ ÎN INTERPRETAREA   GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO
           TESTELOR DE LABORATOR



       de 3-8% a nivelului de proteine serice şi a componentelor legate de proteine, dacă proba este
       recoltată imediat după un ortostatism prelungit şi nu se aşteaptă cel puţin 10 minute de decubit
       dorsal. Parametrii la care se observă creşterea concentraţiei sunt: Hb, Ht, nr. de eritrocite, nr. de
       leucocite, proteine totale, albumină, imunoglobuline, colesterol şi calciu. La pacienţii care prezintă
       edeme modificările sunt şi mai pronunţate.
       Durata stazei venoase
       Compresia venoasă exercită aceleaşi efecte ca şi schimbările posturale din clino- în ortostatism,
       datorită hemoconcentraţiei. Astfel, concentraţia proteinelor totale poate să crească cu până la 20%
       după o stază venoasă de 10 minute. Din acest motiv, se recomandă ca durata aplicării garoului să
       nu depăşească 2 minute.
       Ultima ingestie de alimente
       Ingestia  de  alimente  înainte  de  recoltare  determină  o  creştere  a  nivelul  glucozei,  fosforului  şi
       bilirubinei, o creştere mai accentuată a potasiului şi ALT, precum şi o creştere moderată sau uşoară
       a acidului uric, proteinelor totale, calciului şi colesterolului. Conţinutul în grăsimi al mesei determină
       nivelul trigliceridelor .
                     4
       Proceduri efectuate în scop diagnostic şi terapeutic
       Recoltarea probei după masaj sau puncţie prostatică poate induce valori crescute ale PSA şi
       fosfatazei acide.
       Injecţiile  intramusculare  cu  anumite  substanţe  (benzodiazepine,  clorpromazină,  lidocaină,
       fenobarbital) pot determina creşteri ale CK .
                                     4
       Contaminarea  probelor  de  laborator  cu  soluţii  perfuzabile  reprezintă  cel  mai  frecvent  tip  de
       interferenţă preanalitică în spital. De aceea, recoltarea probei de sânge nu trebuie să se facă
       niciodată proximal de locul perfuziei şi se recomandă ca laboratorul să fie informat despre tipul
       substanţelor administrate şi momentul la care s-a efectuat prelevarea probelor.
       O  menţiune  specială  este  legată  de  recoltarea  probelor  de  pe  cateterele  intravenoase  şi
       intraarteriale. Canula trebuie spălată în prealabil cu ser fiziologic, iar primii 5 mL de sânge trebuie
       aruncaţi  înainte  de  recoltarea  propriu-zisă  a  probei  de  sânge.  Recoltarea  pentru  probele  de
       coagulare de pe cateterele contaminate cu heparină este în mod critic influenţată, astfel că pentru
       determinarea APTT şi a timpului de trombină se recomandă ca o cantitate de sânge echivalentă cu
       dublul volumului cateterului să fie aruncată înainte de prelevare .
                                                     7
       Hemoliza
       Este definită ca eliberarea în ser sau plasmă a componenţilor intracelulari din eritrocite, leucocite
       şi trombocite.
       Hemoliza este recunoscută de obicei  prin aspectul roşietic, mai mult sau mai puţin intens, al serului
       sau plasmei după centrifugarea probei.
       Hemoliza poate induce modificarea anumitor parametri în materialul testat. Acesta constituie un


         148
   143   144   145   146   147   148   149   150   151   152   153