Page 204 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

• Leucemia cu celule păroase.
• Infecţii severe care determină şi neutropenie.
• Infecţie HIV.
• Anemie aplastică 1;4;8;19 .
Interferenţe - vezi variaţii fiziologice ale leucocitelor.
Interferenţe medicamentoase:
 Cresc monocitele: alprazolam, ampicilină, carbenicilină, clorpromazină, griseofulvin,
haloperidol, lomefloxacin, metsuximid, penicilamină, piperacilină, prednison, propiltiouracil,
quazepam.
6
 Scad monocitele: alprazolam, triazolam .

Eozinofilele (granulocitele eozinofile) 6;9;18 – au fost iniţial descrise pentru granulaţiile lor
intracitoplasmatice caracteristice care manifestă afinitate crescută pentru coloranţii acizi, cum ar fi
eozina, şi care apar colorate roşu-strălucitor în microscopia optică. Eozinofilele sunt celule mobile, cu
originea în măduva osoasă, urmând acelaşi model de proliferare, diferenţiere, maturare şi eliberare
în sânge ca şi granulocitele neutrofile; nucleul lor este de obicei bilobat, dar sunt adesea observaţi şi
trei sau mai mulţi lobi.
La indivizii sănătoşi se găsesc în număr mic în sânge, dar devin predominante în sânge şi ţesuturi în
asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne. Prezenţa eozinofilelor în căile respiratorii
şi mucoasa intestinală, numărul cât şi starea lor de activare, a fost asociată atât cu maifestările
IgE-dependente cât şi IgE-independente ale bolilor alergice. Totuşi, rolul imunologic şi importanţa
eozinofilului în patogeneza astmului nu sunt pe deplin clarificate. Eozinofilele conţin cel putin cinci
tipuri diferite de granulaţii intracitoplasmatice; granulaţiile cristaloide conţin cea mai mare parte a
proteinelor cationice cu încărcătură mare, incluzând proteina bazică majoră, peroxidaza, proteina
cationică eozinofilică şi neurotoxina derivată din eozinofil, implicate în alterările tisulare observate în
astm şi alte boli alergice. Eozinofilia indusă de alergeni sau paraziţi este dependentă de celula T şi
este mediată de citokine eliberate de limfocitele sensibilizate. Eozinofilul produce şi stochează până la
29 de mediatori cunoscuţi, citokine, chemokine şi factori de creştere, importante în reacţiile inflamatorii
în care este implicată această celulă (produşi ai acidului arahidonic, interleukine 1α-6, 8, 9-13, 16,
IFNγ, TNF, TGFα, TGFβ1, NGF, PDGF-B,SCF, GM-CSF, eotaxina, MIP-1α, RANTES).

Valori de referinţă: 0-700/µL sau 0-0.7x10 /L (0-7% din leucocite); valori mai mici la copiii până la 1
9
an (vezi anexa 1).
Semnificaţie clinică 4;6;8;9;18
1. Eozinofilia >700/µL:
• Boli alergice:
 Astmul bronşic: există o corelaţie între hiperreactivitatea bronşică şi gradul
eozinofiliei; biopsia bronşică identifică prezenţa eozinofilelor în căile respiratorii;
în astmul intrinsec/nonatopic în care lipseşte dependenţa de un răspuns imun
dependent de IgE, există o creştere similară a eozinofilelor în căile aeriene.
 Dermatita atopică, urticaria, edemul angioneurotic, sensibilizarea la aspirină,

204