Page 206 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 206
7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
2. Eozinopenia se datorează în general unei producţii crescute de steroizi, care acompaniază
majoritatea condiţiilor de stres şi se asociază cu:
Sindromul Cushing.
Medicamente: ACTH, corticosteroizi, epinefrină, tiroxină, prostaglandine.
Infecţii acute.
Interferenţe 4;6;8 : vezi variaţii fiziologice ale leucocitelor.
1. Ritmul circadian: numărul de eozinofile este minim dimineaţa şi creşte de la prânz până după miezul
nopţii.
2. Condiţiile de stres scad numărul de eozinofile.
3. Interferenţe medicamentoase:
Cresc eozinofilele: alopurinol, alprazolam, acid aminosalicilic, amoxicilină, amfotericină B,
ampicilină, aztreonam, benazepril, captopril, carbamazepin, carbenicilină, cefoperazon,
cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxon, cefalexin, cloramfenicol, clorpromazină, ciprofloxacin,
clindamicină, clofibrat, clonazepam, danazol, dapsonă, desipramină, diazoxid, diclofenac,
doxepin, doxorubicină, doxiciclină, enalapril, etosuximid, flucitozină, fluorouracil, flufenazină,
furazolidon, famciclovir, gemfibrozil, gentamicină, haloperidol, vaccin anti-hepatită A,
ibuprofen, imipenem, isoniazidă, lamotrigin, lansoprazol, levodopa, acid mefenamic,
mefenitoin, metsuximid, metisergid, moxalactam, naproxen, nitrofurantoin, nizatidină,
norfloxacină, ofloxacină, penicilinamină, pentazocin, perfenazină, piperacilină, piroxicam,
procarbazină, propafenonă, ramipril, ranitidină, rifampicină spironolactonă, streptomicină,
sulfametoxazol, sulfasalazină, tetraciclină, tioridazină, ticarcilină, ticlopidină, tobramicină,
triazolam, trifluoperazină, trimipramină, trovafloxacin, acid valproic, zalcitabină .
6
Scad eozinofilele: amitriptilină, aspirină, captopril, clozapin, corticotropin, desipramină,
etosuximid, indometacin, nortriptilină, olsalazină, procainamidă, rifampicină, sulfametoxazol,
triazolam . 6
Bazofilele (granulocitele bazofile) şi mastocitele – sunt două populaţii de leucocite bazofile
care prezintă multe asemănări, dar şi unele diferenţe. Ambele tipuri de celule conţin granulaţii
intracitoplasmatice care se colorează metacromatic cu coloranţi bazici. De asemenea, ambele
exprimă pe suprafaţa lor o isoformă tetramerică (αβγ2) a receptorului cu afinitate mare pentru IgE.
Când acest receptor cu afinitate mare este legat de alergenul sensibilizant sau de anticorpii anti-
IgE, atât bazofilele, cât şi mastocitele sunt activate, fiind indusă sinteza şi secreţia de mediatori.
Prin aceste mecanisme bazofilele şi mastocitele sunt factori importanţi în inflamaţiile alergice şi alte
fenomene imune şi inflamatorii.
Bazofilele sunt celule având kinetica şi istoria naturală a granulocitelor, care se maturează în măduvă,
circulă în sânge şi reţin anumite trăsături ultrastructurale caracteristice după migrarea în ţesuturi în
timpul proceselor inflamatorii şi imunologice (hipersensibilitate cutanată bazofilică, astm). Nu există
evidenţe convingătoare că bazofilele se metamorfozează în mastocite după migrarea în ţesuturi.
Mastocitele se maturează în mod obişnuit în afara măduvei osoase sau circulaţiei - în general în ţesutul
conjunctiv şi cavităţile seroase. Există anumite condiţii în care numărul de progenitori mastocitari din
circulaţie poate fi crescut.
Bazofilele şi mastocitele diferă semnificativ în ceea ce priveşte fenotipul de suprafaţă, forma şi
structura nucleului; bazofilele au în general mai puţine granule şi o morfologie mai omogenă decât
206