Page 203 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

 Scad limfocitele: alprazolam, asparaginază, benzodiazepine, ceftriaxon, clorambucil,
ciclosporină, dexametazonă, eprosartan, fludarabină, acid folic, furosemid, hidrocortizon,
ibuprofen, irinotecan, levofloxacin, litiu, mecloretamină, mirtazepină, muromonab-CD3,
nelfinavir, ofloxacin, olsalazină, pamidronat, pentostatin, fenitoin, quazepam, terbinafină,
tiamină, trastuzumab, triazolam.
Valori critice - număr de limfocite <500/µL creşte riscul de infecţii, în special virale . 6
Număr de celule CD4 sever scăzut este cel mai bun indicator unic de infecţii oportuniste .
18
+
Monocitele - sunt cele mai mari celule din sânge; fac parte din sistemul fagocitic mononuclear/
reticuloendotelial compus din monocite, macrofage şi precursorii lor medulari. Monocitele sunt
eliberate în sânge şi, după un scurt timp în circulaţie, migrează în diferite ţesuturi, întâmplător sau
specific, ca răspuns la diferiţi factori chemotactici. În ţesuturi, ca răspuns la diferiţi stimuli solubili, ele
se diferenţiază în macrofage tisulare, cu calităţi morfologice şi funcţionale caracteristice, proces care a
fost denumit activare şi care este reversibil (“dezactivare”). Celulele sistemului fagocitic mononuclear
sunt foarte primitive filogenetic, nici un animal neputând trăi fără ele. Îndeplinesc o varietate largă de
funcţii importante în organism, incluzând îndepărtarea particulelor străine şi celulelor senescente,
moarte sau alterate, reglarea funcţiilor altor celule, procesarea şi prezentarea de antigene în
reacţiile imune, participarea în diferite reacţii inflamatorii, distrugerea bacteriilor şi celulelor tumorale.
Monocitele şi macrofagele produc numeroşi factori bioactivi: enzime, factori ai complementului, factori
de coagulare, specii reactive de oxigen şi azot, factori angiogenici, proteine de legare (transferină,
transcobalamină II, fibronectină, apolipoproteină E), lipide bioactive (derivaţi ai acidului arahidonic),
factori chemotactici, citokine şi factori de creştere (IFN α si γ, IL 1,3,6,8,10,12, FGF, PDGF, TNF,
M-CSF) 1;6;16 .
Valori de referinţă - 0-1000/µL sau 0-1x10 /L; 0-15% din leucocite . 9
9
Semnificaţie clinică
1. Monocitoză: >1000/µL:
• Cele mai frecvente cauze sunt infecţiile bacteriene, tuberculoza, endocardita bacteriană
subacută, sifilisul, bruceloza.
• Leucemia mielomonocitară cronică, leucemia monoblastică acută, boli mieloproliferative
cronice.
• Carcinoame: stomac, sân, ovar.
• Boală Hodgkin, limfoame.
• Recuperarea după neutropenie, chimioterapie, transplant medular (semn favorabil).
• Tezaurismoze (boală Gaucher).
• Boli parazitare (malarie, Kala-azar, tripanosomiază), rickettsioze, infecţii micotice.
• Boli gastrointestinale: colită ulcerativă, enterită regională, sprue, ciroză hepatică.
• Boli de colagen, sarcoidoză.
• Postchirurgical, postsplenectomie.
• Reacţii medicamentoase.
• Intoxicaţie cu tetracloretan.
• Tratament cu factori de creştere granulo-monocitari.
2. Monocitopenie: <100/µL (condiţie extrem de rară):
• Tratament cu prednison (tranzitoriu).

203