Page 207 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

mastocitele. Există, de asemenea, diferenţe în ceea ce priveşte mediatorii stocaţi şi cei nou sintetizaţi
după activare. Ambele celule conţin histamină, PAF şi metaboliţi ai acidului arahidonic, considerate
importante în patogeneza bolilor inflamatorii, cum ar fi astmul. O distincţie majoră constă în proteinazele
care sunt conţinute în cantitate abundentă în mastocite. Ambele celule produc citokine, spre exemplu
bazofilele produc cantităţi mari de IL-4 şi IL-13, în timp ce repertoriul mastocitelor include un spectru
larg de citokine, asociate cu fenotipurile Th1 şi Th2 (cum ar fi TNF).
De asemenea, rolul bazofilelor şi mastocitelor în inflamaţiile alergice diferă în funcţie de stimulii care
activează fiecare celulă. Câteva populaţii mastocitare răspund la unele neuropeptide, iar asocierea
anatomică strânsă dintre mastocite şi nervi constituie evidenţa componentei neurogenice-dependente
de mastocite a reacţiilor alergice.
Degranularea anafilactică survine după stimularea receptorului pentru IgE sau prin alţi stimuli cum ar
fi componente ale complementului. Degranularea anafilactică poate fi extensivă implicând majoritatea
granulelor. Dar în numeroase reacţii inflamatorii în care apare infiltrare mastocitară şi bazofilică, cum
ar fi hipersensibilitatea cutanată întarziată, poate apărea o degranulare şi secreţie de mediatori mult
mai puţin explozivă (“piecemeal degranulation”). După degranulare, celule sunt capabile să se refacă
şi să funcţioneze din nou .
2
Valori de referinţă - bazofile = 0-200/µL sau 0-0.2x10 /L (0-2% din leucocite) .
9
9
Semnificaţie clinică
1. Bazofilia: >200/µL:
• Numărul de bazofile şi precursori mastocitari este crescut în boli alergice: rinită alergică,
polipoză nazală, sinuzită cronică, astm, dermatită atopică, alergii medicamentoase.
• În leucemia megakarioblastică din sindromul Down (trisomia 21) există diferenţiere bazofilică
(care poate include mastocitele) din progenitorii leucemici.
• Leucemia mieloidă cronică şi alte sindroame mieloproliferative cronice (policitemia vera,
metaplazia mieloidă cu mielofibroză). Nivelul bazofiliei are valoare prognostică, iar criza
bazofilică anunţă faza blastică terminală din leucemia mieloidă cronică. Hiperhistaminemia
din leucemia mieloida cronică şi celelalte sindroame mieloproliferative se corelează cu
numărul şi turn-overul bazofilelor (şi posibil şi al mastocitelor).
• Mastocitoză sistemică, urticaria pigmentosa (o formă pediatrică de proliferare mastocitară
limitată, cu localizare cutanată) – număr crescut de bazofile şi precursori mastocitari în
sânge.
• Leucemie bazofilică.
• Boală Hodgkin.
• Anemie hemolitică cronică, postsplenectomie.
• Postradiaţii ionizante.
• Infecţii: tuberculoză, varicelă, gripă.
• Injectarea de particule străine.
• Hipotiroidism.
2. Bazopenia: <20/µL:
• Infecţii în faza acută.
• Reacţii de stres (sarcină, infarct miocardic).
• După tratament prelungit cu steroizi, chimioterapie, iradiere.

207