Page 466 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

8.1.63 Uree serică
Informaţii generale
Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniţi din scindarea în
stomac şi intestin a proteinelor, sub acţiunea fermenţilor proteolitici şi absorbţia acestora prin peretele
intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar şi ţesutul în curs de creştere (de exemplu,
ţesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din arginină. Cea mai mare parte a
ureei este eliminată prin filtrare glomerulară; 40-60% redifuzează în sânge în funcţie de fluxul tubular
şi de hormonul antidiuretic (ADH) .
6
Ureea din sânge şi urină variază în raport direct proporţional cu alimentaţia proteică şi invers
proporţional cu anabolismul celular din cursul stărilor de creştere, graviditate, convalescenţă . De
3
asemenea, concentraţia plasmatică a ureei depinde de perfuzia renală: în prezenţa diurezei redifuzia
ureei în sânge din tubii renali distali este minimă, o cantitate mare de uree este excretată în urină şi
nivelul ureei serice rămâne scăzut; dacă este prezentă antidiureza, ca în sete, exsicoză, insuficienţă
cardiacă oligurică, ureea redifuzează din tubii distali în sânge, iar nivelurile plasmatice ale ureei cresc.
Niveluri persistent crescute ale ureei serice indică alterarea semnificativă a ratei filtrării glomerulare.
La un aport proteic normal de 100 g/zi şi perfuzie renală normală, niveluri crescute ale ureei serice nu
se întâlnesc până când rata filtrării glomerulare nu scade la 30 mL/min .
6
În laborator se determină atât ureea serică propriu-zisă cât şi porţiunea azotată a ureei: ureea nitrogen (BUN).
Recomandări pentru determinarea ureei serice - diagnosticul insuficienţei renale; diferenţierea
între azotemia prerenală şi postrenală pe baza raportului uree/creatinină; în insuficienţa renală
terminală, întrucât semnele urotoxice se corelează bine cu nivelul ureei; monitorizarea succesului
dietei hipoproteice în insuficienţa renală cronică; monitorizarea hemodializei .
5;6
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial .
4
Specimen recoltat - sânge venos .
4
Recipient de recoltă - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
4
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare . 4
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
4
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C; 1 an la
-20°C .
4
Metodă - spectrofotometrică (kinetică) .
4
Valori de referinţă - sunt dependente de vârstă .
4
• uree:
Vârstă Valoare (mg/dL)
0-6 luni <42
7 luni-18 ani <48
>18 ani <50
• uree nitrogen (BUN):
Vârstă Valoare (mg/dL)
0-12 luni <19
1-18 ani <18

466