Page 461 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

Glicemie bazală <100 mg/dL (<5.6 mmol/L) 100-126 mg/dL (5,6-6,9 ≥126 mg/dL
mmol/L) (glicemie bazală (7.0 mmol/L)
modificată)
Glicemie la 2 ore <140 mg/dL 140-200 mg/dL (7.8-11.1 ≥200 mg/dL
după administrarea a (7.8 mmol/L) mmol/L) (intoleranţă la (≥11.1 mmol/L)
75g glucoză glucoză)
Pentru diagnosticul de diabet zaharat sunt necesare cel puţin două valori anormale ale testului de
toleranţă la glucoză.
Testul de toleranţă la glucoză este util nu numai în diagnosticul diabetului zaharat, ci şi în identificarea
pacienţilor cu intoleranţă la glucoză (impaired glucose tolerance, IGT).
Persoanele cu IFG, ca şi cele cu cele cu IGT, fac parte dintr-un grup intermediar, care, deşi nu
îndeplineşte criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat, prezintă niveluri ale glucozei prea mari
pentru a fi considerate normale. Acestea persoane au fost încadrate anterior ca având „prediabet”.
Conform noilor recomandări ADA (2010), IFG şi IGT nu trebuie considerate entităţi clinice de sine-
stătoare, ci mai degrabă categorii de risc crescut pentru diabet şi afecţiuni cardiovasculare. IFG şi IGT
se asociază cu obezitate (în special abdominală), hipertensiune arterială şi dislipidemie (trigliceride
crescute şi HDL-colesterol scăzut). Creşterea activităţii fizice, scăderea ponderală şi administrarea
anumitor agenţi farmacologici previn sau întârzie dezvoltarea diabetului la persoanele cu intoleranţă
la glucoză . 6
Alte condiţii clinice asociate cu modificarea toleranţei la glucoză:
• Scăderea toleranţei la glucoză cu valori crescute ale glicemiei poate apărea: postgastrectomie, în
ingestia excesivă de glucoză, hiperlipidemie tipurile III, IV si V, hemocromatoză, boală Cushing,
leziuni SNC.
• Scăderea toleranţei la glucoză cu hipoglicemie poate apărea în: boala von Gierke, boli hepatice
severe, niveluri crescute de epinefrină.
• Creşterea toleranţei la glucoză cu aplatizarea curbei (obţinută din valorile glicemiei la 30,
60, 90, 120, 180 minute) poate apărea în: hiperplazie sau tumori ale celulelor insulare
pancreatice, malabsorbţie (sprue, boală celiacă, boală Whipple), boală Addison, hipopituitarism,
hipoparatiroidism, hipotiroidie, boli hepatice .
1
Limite şi interferenţe
Testul are valoare limitată în diagnosticul diabetului zaharat la copii şi este rar indicat în acest scop.
Fumatul poate creşte nivelurile de glucoză. Dieta alterată (ex. regim pentru scăderea în greutate) poate
scădea toleranţa la glucoză şi sugera un „fals diabet”. Bolile infecţioase şi intervenţiile chirurgicale pot
afecta toleranţa la glucoză, de aceea testul se recomandă a fi efectuat la un interval de 2 săptămâni
de la episodul acut. Repausul prelungit la pat poate de asemenea să afecteze rezultatele testului; atât
cât este posibil, testul se va efectua doar la pacienţi ambulatori.
Alte condiţii patologice care pot genera rezultate fals patologice la testul de toleranţă la glucoză: ulcer
duodenal, gastrectomie, hipokaliemie, hipermagneziemie . 5
• Medicamente
Creşterea toleranţei la glucoză: atenolol, clofibrat, gliburid, fenitoin, guanetidină, lisinopril, inhibitori

461