Page 479 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 479

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            8
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                 TESTE DE BIOCHIMIE




        tirozină sunt frecvent întâlnite împreună în urina pacienţilor cu boli hepatice, iar cele de tirozină sunt
        prezente în tirozinoză .
                        1;6
        Prezenţa cristalelor de colesterol în urină indică distrucţii tisulare extinse; aceste tipuri de cristale
        sunt întâlnite în nefrite şi nefroze; de asemenea apar în chilurie, care este consecinţa obstrucţiei
        abdominale sau toracice a drenajului limfatic .
                                        1;6
        Alte tipuri de cristale care pot apărea în urina acidă sunt cristalele medicamentoase: sulfonamide,
        substanţe radioopace (Hypaque, Renografin - substanţele radiografice sunt substanţe foarte dense,
        iar prezenţa cristalelor în urină se asociază cu creşterea densităţii >1.030), doze mari de ampicilină
        administrată parenteral . În unele cazuri de bilirubinurie, aceasta poate cristaliza în urina acidă .
                                                                           6
                         1;6
        În urina alcalină se întâlnesc alte tipuri de cristale: fosfaţi amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfaţi
        amorfi, carbonat de calciu, fosfaţi de calciu, biuraţi de amoniu. Cristalele de triplu fosfat se pot întâlni
        în urina normală, dar pot forma şi calculi urinari; pot fi întălnite în cistite şi pielite cronice, hipertrofia
        prostatei, retenţia de urină  . Cristalele de fosfat de calciu se asociază de asemenea cu formarea
                            1;6
        de calcuri urinari  .
                    6
        Cilindrii urinari: se formează în lumenul tubilor renali ca urmare a precipitării mucoproteinelor Tamm-
        Horsfall (secretate de tubii renali) sau aglutinării de celule/alte materiale într-o matrice proteică; unii
        cilindri (cilindrii ceroşi) pot conţine proteine serice. Factorii implicaţi în formarea cilindrilor sunt staza
        urinară, aciditatea crescută, prezenţa de constituenţi proteici şi încărcătura ionică anormală. Prezenţa
        cilindrilor urinari se asociază de obicei cu proteinuria, dar pot fi întâlniţi şi în absenţa acesteia. Originea
        cilindrilor este întotdeauna renală, fiind indicatori de boli renale intrinseci. Astfel, pot fi prezenţi în
        afecţiuni  glomerulare,  tubulare,  infecţii  renale.  Cilindrii  sunt  clasificaţi  pe  baza  aspectului  şi  a
        componentelor celulare aflate în compoziţia lor. Uneori pot fi dificil de diferenţiat datorită degenerării
        sau compoziţiei mixte . Lărgimea cilindrilor indică dimensiunea tubilor renali în care are loc formarea
                        6
        lor; lărgimea cilindrilor este descrisă ca îngustă (cât 1-2 eritrocite), medie (3-4 eritrocite) şi mare (5
        eritrocite). Cilindrii mari se formează în tubii colectori; prezenţa lor indică de obicei reducerea marcată
        a capacităţii funcţionale a nefronului şi boală renală terminală .
                                                   1
        Semnificaţia cilindrilor este diferită în funcţie de tipul lor.
        Cilindrii hialini sunt cei mai frecvenţi cilindri întâlniţi în urină; sunt formaţi din proteine Tamm-Horsfall
        gelificate şi pot fi depistaţi în afecţiuni renale uşoare; în număr mic pot fi prezenţi în urina normală, iar
        în cantităţi crescute după efort fizic intens sau în stări de deshidratare .
                                                         1;6
        Cilindrii hialini se examinează cu intensitate luminoasă mică deoarece sunt incolori şi transparenţi .
                                                                             ;6
        În urini diluate (<1.010) sau alcaline cilindrii se dizolva şi pot sa nu fie găsiţi chiar când proteinuria
        este semnificativă .
                     1
        Cilindrii leucocitari puri se întâlnesc mai rar şi prezenţa lor indică pielonefrite acute, nefrite interstiţiale,
        nefrită lupică, glomerulonefrite. Mai frecvent, leucocitele se depun pe cilindrii de mucus, hialini etc .
                                                                             5;7
        Cilindrii eritrocitari pot fi formaţi dintr-un număr redus de celule înglobate într-o matrice proteică sau
        din celule numeroase strâns împachetate; dacă celulele sunt intacte, sunt numiţi cilindri eritrocitari,
        iar  dacă  elementele  celulare  sunt  degenerate,  sunt  numiţi  cilindri  hematici  sau  de  hemoglobină.
        Cilindrii eritrocitari semnifică hematurie renală şi prezenţa lor este întotdeauna patologică, fiind de
        obicei diagnostică pentru boli glomerulare: glomerulonefrite (acute şi cronice), nefrită lupică, sindrom
        Goodpasture, endocardită bacteriană subacută, traumatisme renale. Pot fi întâlniţi şi în infarct renal,
        pielonefrite severe, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune malignă, tromboză de venă renală
        şi periarterită nodoasă 1;3;5;6 .
        Cilindrii granuloşi pot fi rezultatul degenerării cilindrilor celulari sau pot rezulta prin precipitarea

                                                                           479
   474   475   476   477   478   479   480   481   482   483   484