Page 478 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 478

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       iritative ale ureterelor, vezicii sau uretrei . Datorită importanţei sale, prezenţa leucocitelor grupate
                                    3;5
       trebuie raportată . Un număr crescut de limfocite şi plasmocite sugerează rejet acut de grefă renală,
                  1;6
       iar  numărul  crescut  de  eozinofile  se  asociază  cu  nefrite  tubulo-interstiţiale  şi  hipersensibilitate  la
       penicilină . 1
       Celulele epiteliale din urină pot avea originea în orice porţiune a tractului urogenital, începând cu
       tubii contorţi proximali până la uretră sau vagin. În mod normal se întâlnesc în urină ca urmare a
       descuamării  fiziologice  a  celulelor  senescente.  O  creştere  semnificativă  indică  inflamaţii  în  zona
       tractului urinar din care sunt derivate aceste celule. Se pot raporta 3 tipuri de celule epiteliale:  tubulare
       renale, tranziţionale şi scuamoase.
       • Celulele epiteliale tubulare renale sunt ovale, puţin mai mari decât leucocitele şi se disting prin
       nucleul mare, rotund. Prezenţa lor are semnificaţie diagnostică, indicând leziuni tubulare asociate cu
       pielonefrite, necroză tubulară acută, intoxicaţie cu salicilat şi rejetul grefei renale 1;3;6 .
       • Celulele epiteliale tranziţionale sunt rotunde, piriforme sau columnare, de 2-4 ori mai mari decât
       leucocitele şi pot conţine ocazional 2 nuclei. Provin din epiteliul care căptuşeşte tractul urinar, de la
       pelvis până în cele două treimi proximale ale uretrei .
                                           1;6
       • Celulele epiteliale scuamoase sunt mari, plate, cu formă neregulată şi conţin un nucleu central mic.
       Provin din uretră şi vagin 1;5;6 .
       Cristalele nu se găsesc de obicei în urina proaspăt emisă, dar pot apărea după ce aceasta a stat mai
       mult timp la temperatura camerei. Cristalele se formează atunci când urina este suprasaturată cu un
       anumit compus cristalin sau când proprietăţile de solubilitate ale acestuia sunt alterate. În cazul în care
       precipitarea apare la nivelul rinichiului sau tractului urinar, consecinţa este formarea calculilor urinari.
       Cele mai multe dintre cristalele ce pot fi găsite în urină au importanţă clinică scăzută, exceptând
       cazurile de dezechilibre metabolice, formarea calculilor sau reglarea medicaţiei .
                                                              6
       Cristalele pot fi identificate după aspect sau, dacă este nevoie, după proprietăţile lor de solubilitate;
       pH-ul urinar influenţează puternic formarea cristalelor.
       Cristalele găsite în mod frecvent în urina acidă sunt: acid uric, oxalat de calciu şi uraţi amorfi; mai
       rar sunt prezente alte tipuri: sulfat de calciu, uraţi de sodiu, acid hipuric, cistină, leucină, tirozină,
       colesterol .
             6
       Cristale de acid uric pot fi prezente în urina normală, dar pot avea şi semnificaţie patologică (gută,
       metabolism purinic accelerat, stări febrile acute, nefrite cronice, sindromul Lesch-Nyhan) 1;5;6 .
       Cristalele de oxalat de calciu sunt frecvent întâlnite în urina acidă şi neutră, dar ocazional pot
       apărea şi în urina alcalină; pot fi prezente în urina normală, în special după ingestia de alimente
       bogate în oxalaţi cum ar fi: roşii, spanac, usturoi, portocale, sparanghel şi după consumul unei doze
       mari de vitamina C. Prezenţa oxalaţilor de calciu în număr mare, în special în urina proaspăt emisă,
       sugerează posibilitatea prezenţei de calculi urinari; alte condiţii asociate cu prezenţa de oxalat de
       calciu în cantitate crescută sunt: intoxicaţia cu etilen glicol, diabet zaharat, afecţiuni hepatice şi boli
       renale cronice severe 1;5;6 .
       Uraţii amorfi sunt săruri de Na, K, Mg, Ca şi se găsesc sub formă amorfă necristalină (uratul de sodiu
       poate apărea şi sub formă de cristale); nu au semnificaţie clinică .
                                                    6
       Cristalele  de  acid  hipuric  şi  sulfat  de  calciu  apar  rar  în  urină  şi  nu  au  semnificaţie  clinică.  În
       schimb, cristalele de cistină au întotdeauna semnificaţie clinică, apărând în cistinoză sau cistinuria
       congenitală şi pot forma calculi. De asemenea, cristalele de leucină sunt clinic semnificative, fiind
       întâlnite în boala urinei cu miros de „sirop de arţar”, sindromul Fanconi şi în boli hepatice severe
       (ciroză terminală, hepatită virală severă şi atrofie galbenă acută a ficatului). Cristalele de leucină şi

         478
   473   474   475   476   477   478   479   480   481   482   483