Page 522 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

8.3 TESTE BIOCHIMICE DIN LICHIDE DE PUNCŢIE

8.3.1 Determinări biochimice din lichide de puncţie (pleural, de ascită, sinovial)

Informaţii generale şi recomandări
Cantitatea în mod normal redusă de lichid conţinut în spaţiul dintre suprafaţa parietală şi viscerală
a seroaselor cavităţii pleurale, peritoneale, pericardice şi articulare poate creşte în cursul diverselor
procese patologice locale sau de vecinătate, formând adevărate revărsate. După mecanismele de
producere şi proprietăţile fizico-chimice, revărsatele seroase se împart în transudate şi exsudate.
Transudatele se produc datorită unui obstacol mecanic circulator, pe când exsudatele sunt consecinţa
diverselor procese inflamatorii sau neoplazice.
Mecanismele patogene implicate în dezvoltarea transudatelor sunt reprezentate de perturbarea
echilibrului dintre presiunea hidrostatică şi presiunea coloidosmotică. Exsudatele inflamatorii, faţă de
care trebuie luat în considerare diagnosticul diferenţial cu procesele maligne, survin în contextul unei
infecţii tuberculoase, bacteriene sau în legătură cu o embolie pulmonară .
4
Pentru diagnosticul diferenţial între exsudat şi transudat în practică se utilizează determinarea cantităţii
de proteine din lichid, considerând că o valoare a proteinelor totale sub 3 g/dL indică un transsudat,
iar peste 3 g/dL indică un exsudat. Clasificarea revărsatului ca exsudat sau transudat este primul pas
în stabilirea etiologiei acestuia. Alte investigaţii biochimice recomandate sunt:
• pentru lichidul pleural: LDH, colesterol, glucoză;
• pentru lichidul de ascită: gradientul de albumină ascită/ser, colesterol, LDH, amilază, trigliceride etc.;
• pentru lichidul sinovial: acid uric, glucoză, imunoglobuline, complement, LDH.
NOTĂ: determinările biochimice din revărsate se efectuează întotdeauna concomitent cu determinările
din sânge ; recoltarea sângelui trebuie făcută într-un interval de timp foarte apropiat de momentul
2
puncţiei (+/- o jumătate de oră) .
6
Lichidul pleural:
Diagnosticul diferenţial al lichidului pleural se bazează pe modelul transudat-exsudat. Insuficienţa
cardiacă decompensată este cea mai comună cauză de transudat, iar peste 80% din exsudatele
pleurale apar parapneumonic, din cauze maligne (cancer de sân, plămân, ovar, tract gastrointestinal,
rinichi, limfom, leucemie, mezoteliom) sau ca urmare a embolismului pulmonar. Alte cauze inflamatorii
includ lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, asbestoza, tuberculoza. Transudatele se pot
asocia cu hipoalbuminemia (în ciroza hepatică sau sindromul nefrotic), atelectazia, cancerul pulmonar,
hipertensiunea portală, dializa peritoneală.
Determinarea combinată a concentraţiilor de proteine totale şi LDH, precum şi a rapoartelor dintre
concentraţia din lichidul pleural şi concentraţia serică a acestora permite diferenţierea transudatului
de exsudat (dacă cel puţin unul din cele două rapoarte este peste nivelul cut-off, se consideră că este
prezent un exsudat), în special în revărsatele de cauză malignă, care apar ca transudate dacă se
determină numai proteinele, precum şi în insuficienţa cardiacă, când pot fi în mod eronat clasificate
ca exsudate.
Concentraţia colesterolului permite diferenţierea între cauzele benigne şi cele maligne, suplimentată

522