Page 523 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

eventual cu concentraţia CEA şi posibil cea a CA 15-3.
Concentraţia trigliceridelor >110 mg/dL este sugestivă pentru chilotorax; evidenţierea chilomicronilor
la electroforeza de lipoproteine dovedeşte prezenţa chilotoraxului .
6
Lichidul de ascită:
Diferenţierea ascitelor apărute în asociere cu o boală primară benignă sau malignă, ca şi diferenţierea
lichidelor de ascită infectate sau neinfectate sunt de importanţă crucială pentru strategia diagnostică şi
terapeutică ulterioară. 83% din ascite sunt de cauză benignă, din care peste 90% se asociază cu ciroza
hepatică, iar restul cu alte cauze de hipertensiune portală (insuficienţa cardiacă congestivă, sindromul
Budd-Chiari, tromboza venei porte şi venei hepatice), tuberculoza, pancreatita, lupusul eritematos
sistemic, traumatisme, hipoalbuminemie, boli care afectează drenajul limfatic. Aproximativ 17% din
ascite sunt de cauză malignă; dintre acestea 80% se asociază cu afectare metastatică peritoneală
(tumori de tract gastrointestinal, cancer ovarian, de sân etc.), iar 20% sunt fără metastaze peritoneale,
respectiv hepatocarcinom sau metastaze hepatice.
În unele cazuri poate fi prezentă o formă mixtă de ascită, ca de exemplu fie ciroză hepatică asociată
cu peritonită bacteriană (prevelenţa ascitei infectate la pacienţii cu ciroză hepatică este de 20% în
momentul spitalizării) sau tuberculoasă, fie prezenţa concomitentă a cirozei hepatice cu hepatomul.
Concentraţia proteinelor totale în lichidul de ascită este influenţată de concentraţia proteinelor serice
(relaţie direct proporţională) şi presiunea în vena portă (relaţie invers proporţională); depinde de
asemenea de tratamentul diuretic. Un nivel cut-off de 2.5 g/dL permite clasificarea corectă conform
conceptului transudat-exsudat în numai 56% din cazuri. Aceasta se datorează faptului că proteinele
totale sunt scăzute în lichidele de ascită infectate deşi este anticipată prezenţa unui exsudat; pe de
altă parte proteinele totale sunt crescute la pacienţii cu insuficienţă cardiacă la care se suspectează
prezenţa unui transudat. Niveluri scăzute ale proteinelor totale apar în ciroza hepatică, carcinomul
hepatocelular, în ascitele infectate; pacienţii cu concentraţii ale proteinelor totale <1g/dL prezintă risc
crescut de peritonită bacteriană spontană. Concentraţii >3g/dL sunt de obicei întâlnite în peritonite
bacteriene secundare, peritonitele tuberculoase, sindromul Budd-Chiari, ascita cardiacă şi metastazele
peritoneale (dar nu şi în cazul în care există simultan ciroză hepatică sau metastaze hepatice masive).
Astfel concentraţia proteinelor totale în lichidul de ascită este utilă în mod special pentru administrarea
profilactică de antibiotice pentru prevenirea peritonitei bacteriene spontane, diferenţierea între
peritonita bacteriană spontană şi cea secundară şi în ascita din insuficienţa cardiacă.
O valoare mai mare pentru diagnosticul diferenţial decât conceptul transudat-exsudat o are gradientul
de albumină ser/ascită, deoarece gradientul albuminei se corelează direct cu hipertensiunea portală
şi, spre deosebire de determinarea proteinelor totale, nu este influenţat de tratamentul diuretic sau
paracenteză. Pacienţii cu un gradient de albumină >1.1 g/dL pot avea hipertensiune portală, precum
şi forme mixte de ascită, carcinom hepatocelular sau metastaze hepatice. De asemenea determinarea
colesterolului are cea mai mare utilitate diagnostică pentru diferenţierea ascitelor de cauză non-
malignă de ascitele de cauză malignă. Niveluri <45 mg/dL sugerează o cauză hepatică, iar niveluri
>45 mg/dL sugerează o cauză peritoneală a ascitei.
Activitatea LDH-ului în lichidul de ascită provine din activitatea LDH-ului din granulocitele neutrofile sau
din celulele tumorale. Astfel în infecţii şi tumori concentraţii crescute ale LDH-ului apar concomitent cu

523