Page 524 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

niveluri scăzute ale glucozei.
Un raport amilază din lichidul de ascită/amilază serică >2 sugerează pancreatita acută.
În cazul ascitelor chiloase se pot determina în plus trigliceridele (nivelul trigliceridelor în ascită este
mai mare decât în ser) sau electroforeza de lipoproteine (pentru detectarea chilomicronilor).
În afara testelor biochimice menţionate, un rol esenţial în diferenţierea cauzelor benigne (portale/
inflamatorii) de cele maligne îl au numărătoarea de celule, examenul citologic pentru detecţia celulelor
tumorale, examenul bacteriologic, incluzând frotiuri colorate Gram/Ziehl-Neelsen şi culturi pe medii
aerobe şi anaerobe; în funcţie de etiologia suspectată se pot adăuga alte determinări biochimice
(lipază, bilirubină, glucoză) sau determinări de markeri tumorali în lichidul de ascită (în special
CEA) .
6
Lichidul sinovial:
Examinarea lichidului sinovial are valoare diagnostică în gută, pseudogută, alte depuneri de cristale şi
artrita septică. Principalul scop al examinării lichidului sinovial este diferenţierea revărsatelor de cauză
inflamatorie de cele non-inflamatorii. Lichidul sinovial este considerat un „dializat” al plasmei, ceea
ce se reflectă în compoziţia sa biochimică. Datorită permeabilităţii scăzute a membranei sinoviale,
numai substanţele cu greutate moleculară mică, cum ar fi glucoza, intră în spaţiul articular în aceeaşi
concentraţie ca cea plasmatică. Substanţele cu greutate moleculară mare, cum ar fi proteinele,
penetrează slab membrana sinovială. De multe ori există diferenţe cantitative între componentele
plasmatice şi cele din lichidul sinovial, concentraţiile celor din urmă fiind de obicei mai mici. Concentraţii
mai mari sugerează sinteza locală intra-articulară.
În cazul artritelor inflamatorii, cum ar fi poliartrita reumatoidă, membrana sinovială devine permeabilă
pentru substanţe cu greutate moleculară mare şi astfel creşte concentraţia proteinelor totale din lichidul
sinovial. Se consideră că valoarea diagnostică a determinării proteinelor totale în lichidul sinovial este
mică; în cazul revărsatelor hemoragice poate ajuta la diferenţierea hemartrozei (o concentraţie >6g/
dL este puternic sugestivă pentru hemartroză).
În cazul proceselor inflamatorii glucoza din lichidul sinovial poate scădea cu până la 40 mg/dL sub
nivelul seric; un nivel de 20 mg/dL este sugestiv pentru artrita infecţioasă. Deşi concentraţia glucozei
ajută în diferenţierea artritelor infecţioase de cele inflamatorii, totuşi există o suprapunere semnificativă.
Pentru evaluarea corectă a glucozei în lichidul sinovial este necesară determinarea concomitentă a
glucozei serice à jeun.
În mod normal activitatea enzimelor din lichidul sinovial este mai mică decât în plasmă; lichidele
sinoviale bogate în celule (cum ar fi leucocite PMN) prezintă activităţi ale enzimelor mai mari decât
lichidele sinoviale sărace în celule (ca de ex. în bolile articulare degenerative), permiţând astfel
diagnosticul diferenţial între boli articulare inflamatorii şi non-inflamatorii (ex: nivelul fosfatazei alcaline
în lichidul sinovial este mai mare în poliartrita reumatoidă şi artrita psoriazică decât în bolile articulare
degenerative). Nivelul fosfatazei alcaline este mult crescut în leziuni traumatice acute ale meniscului
şi în injurii capsulo-ligamentare; în poliartrita reumatoidă nu există diferenţe semnificative între nivelul
seric şi cel din lichidul sinovial al fosfatazei alcaline. LDH-ul este mult crescut în revărsatele articulare
inflamatorii.
Determinarea factorului reumatoid în lichidul sinovial are relevanţă diagnostică numai dacă este negativ

524