Page 133 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 10
GHIDUL
VICIILOR
MEDICALE
SER
CUPRINS
SYNEVO
OARELOR
T
LABORA
AL
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI TUMORALI
terapiei în mielomul multiplu, boala Hodgkin, limfomul non-Hodgkin şi leucemia limfatică cronică;
monitorizarea progresiei infecţiei cu HIV; detectarea episoadelor de reject după un transplant allogenic
de măduvă hematogenă; detectarea infecţiei incipiente cu CMV; monitorizarea funcţiei renale după
transplant .
4
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
2
Specimen recoltat - sânge venos . 2
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator . 2
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt;
dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
2
Volum probă - 1 mL ser .
2
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat . 2
Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C sau la -70°C .
2
Metodă - imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă (CLIA) .
2
Valori de referinţă - 0,9 - 2,0 mg/L .
2
Interpretarea rezultatelor
Concentraţia serică a β -M, precum şi excreţia ei urinară oferă informaţii importante doar în prezenţa
2
manifestărilor clinice, fiind un marker fidel pentru evaluarea stadiului şi prognosticului bolii.
În leucemia limfatică cronică nivelul seric al β -M creşte proporţional cu stadiul bolii; astfel într-un
2
studiu clinic pacienţii netrataţi prezintă valori plasmatice ce variază între 2–2,8 mg/L în stadiul 0;
2,7–5,3 mg/L în stadiile I şi II şi, respectiv, 4,4–16,9 mg/L în stadiile III şi IV. Formele cu grad scăzut de
malignitate se caracterizează prin nivele ce nu depăşesc 5 mg/L. Pe de altă parte 71% din remisiunile
complete se întâlnesc la pacienţii cu valori ale β -M sub 3 mg/L .
4
2
În limfoamele non-Hodgkin cu celulă mare β -M împreună cu lactat dehidrogenaza (LDH) constituie
2
markeri predictivi pentru absenţa recăderilor şi supravieţuire. Astfel, niveluri crescute ale ambilor
markeri (β -M > 3 mg/L) se asociază cu remisiuni şi supravieţuire de scurtă durată .
1
2
În cazul bolnavilor cu limfom Hodgkin valorile plasmatice ale β -M se corelează cu încărcătura tumorală
2
şi prognosticul bolii; astfel 5-32% din pacienţii în stadiile I şi II şi 43-71% din cei din stadiile III şi IV
prezintă nivele >3 mg/L. Valoarea concentraţiei serice a β -M este un factor important în evaluarea
2
evoluţiei bolii, lucru demonstrat într-o serie de studii clinice, ce dovedesc că un procent mic de pacienţi
cu remisiune completă au nivele plasmatice mai mari de 3 mg/L .
4
În mielomul multiplu β -M este cel mai valoros factor prognostic disponibil de rutină, fiind inclus în
2
sistemul internaţional de stadializare a acestei afecţiuni. Acesta depinde atât de încărcătura tumorală
cât şi de funcţia renală. Niveluri crescute de β -M constituie un marker predictiv pentru decesul
2
precoce, precum şi pentru eşecul tratamentului cu doze mari. Formulele care corectează concentraţia
β -M pentru efectul prezenţei insuficienţei renale nu au îmbunătăţit valoarea sa predictivă; valoarea
2
β -M este prognostică şi la pacienţii cu funcţie renală normală. Totuşi după doi ani de supravieţuire
2
concentraţiile iniţiale de β -M îşi pierd valoarea prognostică .
1
2
Bibliografie
1. Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B. Hematologic malignancies.
In Wintrobe`s Clinical Hematology, 11 ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 2156-2157,
th
13
133 3