Page 188 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 188

11   MARKERI VIRALI                   GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       11. MARKERI VIRALI


                             11.1 Anti - HAV şi anti- HAV - IgM

       Informaţii generale
       Virusul hepatitei A (HAV) este un virus mic, lipsit de înveliş, ce face parte din familia Picornaviridae,
       genul Hepatovirus; este alcătuit dintr-un genom ARN monocatenar de polaritate pozitivă şi o capsidă
       cu simetrie icosaedrică; în funcţie de proteinele capsidale (VP1 - VP3) a fost descrisă o singură
       variantă antigenică majoră. Anticorpii care apar faţă de aceste antigene sunt anticorpi neutralizanţi,
       protectori 3;4;6 .
       Virusul se transmite predominat fecal-oral, prin apă şi alimente contaminate cu fecale, dar în condiţii
       de mare promiscuitate este posibilă transmiterea şi prin contact interuman strâns ; este raportată şi
                                                                4;6
       transmiterea pe cale sexuală la homosexuali  şi rar parenteral .
                                                  3;7
                                      6
       Perioada de incubaţie a bolii este în medie 28 zile (15-60 zile). Formele inaparente reprezintă peste
       80% din cazurile înregistrate la copii; cu vârsta numărul acestora scade. Manifestările hepatitei sunt
       cel mai frecvent de gravitate medie, dar pot evolua şi sever, însă foarte rar (1%) ca hepatite fulminante
       (insuficienţă hepato-renală, cu mortalitate 80-90% ). Hepatita virală A nu cronicizează şi virusul nu
       persistă în organism 3;4;6;7 .
       Virusul este prezent în sânge şi fecale cu 2 săptămâni înaintea debutului bolii şi 1-2 săptămâni după
       dispariţia icterului .
                   4
       Diagnosticul de rutină al infecţiei este serologic; testele comerciale pun în evidenţă anticorpii de tip
       IgM şi totali.
       Primii anticorpi care apar sunt de tip IgM, urmaţi ulterior de apariţia IgG. Anti-HAV-IgM apar concomitent
       cu debutul simptomelor, ating un nivel maxim în cursul primei luni şi devin nedetectabili după 6 luni .
                                                                            2;4
       Anticorpii anti- HAV totali sunt predominant de tip IgG, cu excepţia perioadei infecţiei acute cu HAV,
       când predomină anticorpii de tip IgM. Ei sunt aproape întotdeauna prezenţi la debutul hepatitei acute şi
       sunt de regulă detectabili tot restul vieţii (45% dintre adulţi au aceşti anticorpi prezenţi în ser). Prezenţa
       lor indică o expunere anterioară la HAV, convalescenţă, precum şi imunitate faţă de hepatita de tip
       A ; anti-HAV-IgG sunt puşi în evidenţă în ser la 2 săptămâni de la vaccinare  şi după administrarea
        7
                                                             4
       de imunoglobuline ; titrul anticorpilor postinfecţie este mai mare decât cel prezent după transfer
                    3;7
       pasiv .
          3;4
       Titrul minim protector nu este bine definit, dar este foarte mic: < 45 mUI/mL .
                                                           6
       Anti-HAV-IgG transferaţi de la mamă la făt transplacentar pot fi detectaţi la copii, chiar şi peste vârsta
       de1 an . 3
       Absenţa anticorpilor anti-HAV totali exclude practic infecţia recentă cu HAV.
       Profilaxia infecţiei se realizează prin vaccinare .
                                       7
       Recomandări pentru determinarea anti-HAV
       •  diagnosticul de infecţie acută cu virusul hepatitei A (anti-HAV-IgM);
       •  verificarea imunităţii faţă de HAV postinfecţie sau postvaccinare (anti-HAV) .
                                                             3
         188
   183   184   185   186   187   188   189   190   191   192   193