Page 190 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 190

11   MARKERI VIRALI                   GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




          114: 470-471.
       6.   Topley & Wilson’s Microbiology and Microbial Infections, 1998: 693-706.
       7.   Wallach J. Afecţiuni hepatobiliare şi pancreatice. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura
          Ştiinţelor Medicale, Romania , Ed.7, 2001, 304-310.




                                     11.2 Ag HBs

       Informaţii generale
       Virusul hepatitei B (HBV) este o particulă alcătuită dintr-un înveliş şi un nucleu; genomul său conţine
       un ADN circular, parţial dublu-catenar.
       Virusul se transmite parenteral, prin sânge infectat sau contact intim. Perioada de incubaţie a bolii este
       în medie 70 zile (40-160 zile) .
                           1
       Antigenul de suprafaţă al virusului hepatitei B (AgHBs) este un component al învelişului extern al
       virionului  B.  Persoanele  infectate  prezintă  în  sânge  pe  lângă  particulele  virale  infectante  şi  alte
       particule mai mici, neinfecţioase care conţin de asemenea AgHBs. Determinantul antigenic împotriva
       căruia se declanşează răspunsul imun este comun tuturor particulelor de AgHBs .
                                                               3
       Detectarea AgHBs în ser indică prezenţa infecţiei cu virusul hepatitei B. AgHBs este primul marker
       imunologic al infecţiei, fiind prezent în ser cu câteva săptămâni înainte de debutul clinic al bolii (al
       icterului). AgHBs rămâne detectabil o perioadă de 1-4 luni în cursul unei infecţii acute, după care
       se negativează. Dacă AgHBs persistă mai mult de 6 luni, se consideră că infecţia s-a cronicizat .
                                                                            1;3
       Aproximativ 5-10% din adulţi şi 90% din nou-născuţi nu pot elimina virusul după infecţie şi devin
       purtători cronici de AgHBs. O treime din pacienţii purtători de AgHBs dezvoltă hepatită cronică care în
       timp poate evolua spre ciroză hepatica şi, în unele cazuri, spre carcinom hepatocelular .
                                                                    1
       Transmiterea verticală a infecţiei, de la mamă la făt, se produce la aproximativ 20% din femeile gravide
       cu AgHBs pozitiv şi la aproximativ 60% din femeile care dobândesc infecţia primară în cursul sarcinii.
       Deoarece rata transmiterii verticale a infecţiei cu HBV este diferită în funcţie de zona geografică şi
       tipul populaţiei, se presupune că predispoziţia pentru infecţia in utero ar fi  influenţată de tulpina
       virală şi structura genetică a populaţiei. Gravidele depistate cu AgHBs pozitiv necesită investigaţii
       suplimentare. Dintre testele disponibile pentru HBV, încărcătura virală a devenit cel mai bun factor
       predictiv al infectivităţii, în special pentru gravidele aproape de termen.
       Introducerea  programelor  naţionale  de  vaccinare  împotriva  HBV  a  redus  prevalenţa  infecţiei  în
       populaţie . 4
       Recomandări pentru determinarea AgHBs
       •  diagnosticul de infecţie acută/cronică cu virusul hepatitei B;
       •  monitorizarea evoluţiei infecţiei şi a tratamentului antiviral;
       •  screening-ul produselor de sânge şi al donatorilor;
       •  screening-ul prenatal în scopul prevenirii transmiterii infecţiei la făt ;
                                                       1
       •  diagnosticul infecţiei neo-natale . 4
       Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) . 3

         190
   185   186   187   188   189   190   191   192   193   194   195