Page 316 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

15 MARKERI BOLI AUTOIMUNE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Ca urmare a acestui fapt s-au dezvoltat teste imunoenzimatice care detectează anticorpi ce se leagă
de β2 glicoproteina 1 în absenţa fosfolipidelor .
2
β2 glicoproteina 1 (apolipoproteina H - β2GP1) este un polipeptid alcătuit din 326 aminoacizi sintetizat
de către hepatocite, celule endoteliale şi trofoblast. Conţine 5 domenii omoloage, fiecare având
aproximativ 60 aminoacizi; domeniul 5 localizat la nivelul capătului C terminal este format dintr-un
nucleu hidrofob înconjurat de 14 reziduuri de aminoacizi încărcate pozitiv care interacţionează
electrostatic cu fosfolipidele încărcate negativ (ex. cardiolipina) din membranele plasmatice. In vivo,
complexele formate din β2GP1 şi fosfolipide “demască” epitopi care reacţionează cu autoanticorpi
naturali .
3
În mod surprinzător, anticorpii anti-cardiolipinici se leagă mai puternic de ţinta membranară dacă
cofactorul proteinogenic β2GP1 este de asemenea prezent; în plus există dovezi că reactivitatea
β2GP1 este asociată cu potenţialul patogenic al anticorpilor antifosfolipidici. Mai mult, unii anticorpi
antifosfolipidici prezintă reactivitate împotriva acestui cofactor chiar în absenţa cardiolipinei, dacă o
densitate mare de molecule β2GP1 se ataşează la nivelul unor suprafeţe solide. Aceasta înseamnă
că există o categorie de pacienţi cu sindrom antifosfolipidic care nu prezintă anticorpi anticardiolipinici
dar sunt pozitivi pentru anti-β2GP1 .
1
Toate cele 3 izotipuri de anti-β2GP1 (IgA, IgG, IgM) au fost asociate cu tromboze. Anticorpii
anticardiolipinici care nu necesită prezenţa β2GP1 au de obicei un caracter tranzitoriu şi nu sunt
clinic semnificativi. Studiile arată că anticorpii anticardiolipinici asociaţi cu infecţii nu sunt anti-β2GP1
dependenţi. Din acest motiv, testele care detectează anti-β2GP1 sunt mai specifice decât cele pentru
anticorpi anticardiolipinici.
Aproximativ 20% din pacienţii cu anticorpi anticardiolipinici negativi au un rezultat pozitiv pentru anti-
β2GPI .
2
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-β2 glicoproteina 1 (IgG, IgM, IgA)
- episoade de tromboză venoasă sau arterială, survenite în special la pacienţi tineri, în absenţa oricărui
diagnostic alternativ sau a altei etiologii trombotice; complicaţii ale sarcinii (una sau mai multe pierderi
de sarcină după săptămâna 10 cu făt morfologic normal, una sau mai multe naşteri premature înainte
de săptămâna 34 cauzate de preeclampsie severă sau insuficienţă placentară, sau 3 sau mai multe
avorturi spontane înainte de săptămâna 10 de sarcină la care s-au exclus etiologiile cromozomiale,
hormonale sau anatomice); evaluarea riscului trombotic la pacienţii diagnosticaţi cu boli de ţesut
conjunctiv (în special LES); evaluarea unei trombocitopenii neexplicabile; evaluarea pacienţilor cu
anticorpi anti-cardiolipinici pozitivi care nu prezintă criterii clinice certe de sindrom antifosfolipidic . 3
Pregătire pacient - jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese) .
1
Specimen recoltat - sânge venos .
1
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
1
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare . 1
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
1
Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian .
1
Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C .
2
Metodă - ELISA. Antigenul folosit este o β2 glicoproteina-I umană purificată . 2
316