Page 321 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 15
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI BOLI AUTOIMUNE

Metodă - ELISA . Antigenul folosit este citocromul P450 . 2
Valori de referinţă
<3 U/mL : negativ
3-5 U/mL : echivoc
>5 U/mL: pozitiv .
2
Limite şi interferenţe
Un rezultat negativ nu exclude existenţa hepatitei autoimune . 3
Bibliografie

1. Frances Fischbach. Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics
Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 630-631.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
3. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Liver-Kidney
Microsomal (LKM) Antibodies. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
4. Ulrich Treichel, Guido Gerken, Karl-Hermann Meyer. Autoantibodies in Chronic Hepatitis. In
Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar
Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 835-837.

15.3.4 Anticorpi anti-SLA/LP (hepatita autoimună)

Informaţii generale
Anticorpii anti-LP (liver-pancreas antigen) au fost descrişi pentru prima oară în 1981, iar anti-SLA
(soluble liver antigen) 6 ani mai târziu; până nu demult s-a crezut că cei 2 anticorpi sunt structural
diferiţi. Studiile recente au demonstrat însă faptul ca anti-SLA şi anti-LP sunt îndreptaţi împotriva
aceluiaşi antigen, fiind astfel vorba de autoanticorpi identici . Antigenul SLA/LP, secvenţializat în anul
1
2000, este o proteină citosolică implicată probabil în metabolismul selenocisteinei (UGA-suppresor
tARN-associated protein) .
1;3
Anti-SLA/LP sunt detectaţi izolat sau împreună cu ANA şi/sau ASMA la pacienţii cu hepatită autoimună
tip 1, având o prevalenţă de 20%.
Deoarece acest tip de autoanticorpi nu a fost depistat la pacienţii cu ciroză biliară primitivă, hepatită
virală cronică sau alte afecţiuni, reprezintă un marker cu specificitate înaltă (~99%) pentru diagnosticul
hepatitei autoimune, fiind util mai ales în situatiile clinice în care ANA sau ASMA sunt absenţi 1;2;3;4 .
Desi rolul anti-SLA/LP în patogenia hepatitei imune este neclar, studii recente au indicat faptul că
evoluţia bolii este mai severă, iar rata de recăderi la întreruperea corticoterapiei este mai mare, în
cazul pacientilor care prezintă acest tip de anticorpi .
3
321